Categorie: Analiză

Concluzii la rece. De ce n-a cîștigat Blaga și ce planuri se fac pentru 2012

Alegerile din PDL au fost interpretate ca un pact păgubos cu prezentul, o investiție pe termen scurt: votăm pentru Boc, rămânem la guvernare și profităm acum. Orice s-ar întîmpla în 2012, noi să ne facem de pe acum plinul.

Dezamăgirea analiștilor este, în primul rînd, legată de faptul că partidul, spun ei, merge autist înainte, surd, de exemplu, la avertismentele lui Blaga. De ce nu se sperie democrat-liberalii de „cel mai de temul adversar pe care l-a avut pînă acum, USL”?

Simplu, partidul este ca un animal politic cu simțuri ascuțite. A mirosit că dacă merge pe mîna lui Băsescu și-l votează pe Boc, atunci poate apare un plan. Pe cînd cu Blaga, care nu e nici el Mesia, nu avea nici garanția unei creșteri (cum ar fi putut crește Blaga partidul astfel încît să conteze?) și nici speranța unui plan, unei strategii. Blaga nu era în stare de manevre politice de anvergură care să ajute esențial partidul. Oricîtă dreptate poate că avea el. Citește în continuare „Concluzii la rece. De ce n-a cîștigat Blaga și ce planuri se fac pentru 2012” →

Uitați de congrese. Nu acolo se reformează clasa politică

Politica nu e altceva decît o activitate ca toate celelalte, doar că ceva mai vizibilă. La partid e ca la facultate, ca la serviciu, ca la birt sau ca acasă. Un pic de voință, mult compromis, puțină frunzăreală și ceva mai multă șmecherie. Întîlnim formula asta peste tot. Vedeți bine că avem un mod de comportament aproape identic, pe orice treaptă socială ne-am afla. La noi, pînă și Casa Regală e prost crescută, multinaționalele se mahalagesc, iar biserica uite că se privatizează. Citește în continuare „Uitați de congrese. Nu acolo se reformează clasa politică” →

Presa nu moare dar se predă. 6.000 de jurnaliști pe drumuri

Presa are grave probleme. Și economice, și de conținut, și de imagine. Dar problemele ei interne ar conta mult mai puțin dacă dispariția sau slăbirea puterii ei nu ar duce la degradarea democrației și la alt gen de probleme, care țin de societate. Am citit zilele trecute un raport care-ți dă fiori. 6.000 de jurnaliști au rămas fără joburi și peste 50 de ziare din provincie au dispărut definitiv.

Problemele sînt complexe, aici s-au combinat efectele crizei economice (anul acesta publicitatea are un buget de 20 mil. de euro pe țară, iar în 2008 era de 80 mil. euro) cu cele ale crizei de credibilitate. Citește în continuare „Presa nu moare dar se predă. 6.000 de jurnaliști pe drumuri” →

Paradoxul prostului. Cum ne-au îndobitocit televiziunile și cum ne arată cu degetul pentru asta

Paradoxul prostului. Cum ne-au îndobitocit televiziunile și cum ne arată cu degetul pentru asta

Voi ați înțeles de ce se agită atîta televiziunile, ba chiar și ziarele, portalurile de știri care și-au trimis corespondenți la „nunta secolului”? Se pare că managerii și editorii de presă, poate chiar și jurnaliștii care au chef de o distracție la Londra, presupun că poporul se uită prostește la chestiile astea. Așa au constatat ei, că nunțile, botezurile, înmormîntările și divorțurile fac trafic, rating, tot ce vrei.

În bună măsură este o falsă teorie. Am văzut și eu studiile sociologilor, dar cu interpretarea lor nu pot fi de acord. Citește în continuare „Paradoxul prostului. Cum ne-au îndobitocit televiziunile și cum ne arată cu degetul pentru asta” →

Manelizarea medicinei și fenomenul vămilor în sistemul spitalicesc din România. De ce reforma ar trebui făcută de procurori

Spitalul din Târgu Cărbunești are peste 120 de asistente și aproape 70 de medici. Într-o localitate cu mai puțin de 10 mii de locuitori, s-a ridicat un spital nou-nouț peste ruinele unui spital vechi, modest, dar cu tradiție. În ultimii zece ani, spitalul s-a umflat cu fiecare an, a primit fonduri pentru extindere și modernizare, aprobări pentru înființare de noi și noi paturi. La fiecare cinci paturi înființate, se mai angaja un medic, trei asistente, o infirmieră. Deși numărul populației a scăzut și nimic altceva din punct e vedere patologic nu s-a modificat, spitalul a crescut de la 8-10 medici la aproape 70. La Cărbunești există acum chiar și o secție de neurologie cu doar zece paturi, dar cu trei medici. Citește în continuare „Manelizarea medicinei și fenomenul vămilor în sistemul spitalicesc din România. De ce reforma ar trebui făcută de procurori” →

Boc, prins între partid și președinte. Și de ce și-a luat premierul pantofi de la Ploiești

Mulți analiști sînt foarte preocupați de soarta lui Boc în ultima vreme. Că să plece, că încurcă planurile președintelui, că e mort și se face de rîs și mort, cum s-a făcut de rîs viu. Acum, și cei care sprijineau politica de austeritate dusă de guvernul Boc nu mai văd cu ochi buni prestația premierului. E vinovat că s-a răzgîndit. De ce s-a răzgîndit? Traian Băsescu dorea să-l schimbe cu un tehnocrat și Boc, în loc să plece cuminte, s-a încordat pe scaun, a ieșit pe la televiziuni și le transmite tuturor mesajul halucinant de nesupunere. Drace!

Dar de ce se întîmplă toate astea, nu ne explică nimeni. De ce a vrut, de exemplu, președintele un tehnocrat în locul lui Boc? Cum i-a venit așa brusc ideea? A citit editorialele lui Nistorescu și a zis: măi-măi, hai că fac o dată și cum zice ăsta?! Citește în continuare „Boc, prins între partid și președinte. Și de ce și-a luat premierul pantofi de la Ploiești” →

Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării

Sîmbătă, premierul Emil Boc a fost la Cluj, la o întrunire a democrat-liberalilor unde a ținut un discurs preluat de toată presa centrală și comentat de cititori într-o manieră destul de dură. Părțile interesante ale discursului sună cam așa: PDL va trimite „definitiv în istorie stînga populistă a alianței socialiste”, precum și „cuplul tragi-comic”, pe președinții PSD și PNL, Victor Ponta și Crin Antonescu. „Politicieni ca Ponta sau Antonescu nu fac astăzi altceva decît să meargă pe aceeași linie a politicii mîinii întinse către stat, în detrimentul unei politici active a locurilor de muncă”, a mai spus Boc.

Și celelalte pasaje sună cam la fel. Pline de locuri comune, false probleme și exagerări demagogice. De altfel, să știți că, din păcate, și celelalte discursuri ale pedeliștilor sînt cam la fel, în partid stilul se copiază la greu. Așa se întîmplă și la PSD și la PNL. Am fost la multe congrese și consilii naționale la mai toate partidele, inclusiv la UDMR. Și pot spune că se produce un fel de molipsire în masă, o imitație a discursului șefului la toate nivelurile, la toate partidele.

Dar ce se întîmplă cu Emil Boc? Citește în continuare „Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării” →