Transalpina. Între primele 10 drumuri din lume, cu adevărat frumoase! Și câteva glume!

Uf, cum se fabrică o întâmplare! Miercuri, pe la amiaz, găsim defileul Jiului blocat! Se lucrează! Să fiu al dracului dacă-i dau drumu’, zice un paznic de far de la urechea podului. Să stai câteva ore ca capătul Petroșanilor și să numeri ciorile de pe garduri sau… ce să faci?

Citește mai departe!

Am visat locul acesta. Dar în visul meu, vă spun drept, locul apărea cam banal, semăna mult cu mânăstiri pe care le mai văzusem, de la Rohia la Lainici sau Nicula, niște gospodării mai acătări, cu chilii ca trase la indigo și multe betoane băgate în bisericile din mijlocul ogrăzilor.

Mănăstirile la noi sunt fie bijuterii drăguțe și colorate – ca cele din Moldova, fie coloși de beton – ca cele mai celebre de azi, fie mici cetăți cu rol de apărare, ridicate de comunități din piatra râului care trecea pe acolo.

Dar Mănăstirea Hurezi (cunoscută mai degrabă ca Mănăstirea Horezu) este cu totul altceva.

Citește mai departe!

Italia și o călătorie ca o prietenie

Un prieten mi-a trimis câteva filmulețe care să mă convingă că Italia merită văzută, până la ultima piatră. Că merită să mergem s-o cutreierăm, oraș cu oraș.

Îi dau dreptate.

Italia mi se pare, toată, un templu ridicat măiestriei, toată țara e o mare operă de artă. Dacă New Yorkul impresionează prin forță și tehnică, Italia este impresionantă prin geniala ei civilizație, crescută organic din illo tempore.
Ea îl arată pe om în deplinătatea geniului său creator.

E chintesența civilizației umane.

Cam ce face Jobbik în Harghita. De veghe-n lanul cu țigani

Reportaj în 2 episoade, publicat in Cotidianul, în august 2009. În urma acestor articole a fost destituit prefectul de Harghita. Dar nu a fost cercetată cu atenție activitatea Jobbik.

Patru ani mai târziu, autoritățile constată că acolo arde mocnit un foc gata să se ridice deasupra a două guverne. Unul cu capul mare, celălalt cu capul gol.

Acesta este reportajul de la fața locului. Și fața locului, așa cum spunea poetul, atunci era umflată.

Tigani-la-cartofi(2)

In seara de Rusalii, o zi de sarbatoare importanta pentru catolici, maghiarii din Sanmartin au iesit cu topoare, bate si lopeti si au atacat comunitatea de romi de la marginea satului.

Au dat foc unei case si au atacat alte 47 de gospodarii. Pentru ca un tigan furase tiglele de pe casa unei batrane din catun. Si pentru ca, de-a lungul timpului, tiganilor le scapau caii in iarba maghiarilor, dar si mainile in slanina sau in lemnele lor. Parea ca se umpluse paharul si ca doar furia acumulata tasnea pe dinafara. Intr-o seara sfanta, maghiarii au scos topoarele, i-au atacat pe romi si i-au alungat in paduri. Intr-un sat cu nume de sfant. O saptamana mai tarziu s-a intamplat in Sancraieni. S-a intins ca o molima. In Sandominic. In Madaras.

Citește tot!

Fredy nu mai putea vorbi altfel

Beit-Guvrin
Foto: Kibuţul Beit Guvrin

A plecat împreună cu Haim. Haim era prietenul lui de la doi ani. Au fugit din Botoșani în Israel, când începuse războiul. Părinții lor i-au dus la Constanța și, de acolo, le-au găsit un vapor și le-au dat drumul în lume, știți voi, ceva de genul: „Du-te și trăiește!”

Au ajuns în Israel la kibuț, un loc unde erai primit doar daca făceai ceva util comunității. Fredy și Haim au bătut viața împreună, au răzbit-o. În Israel au devenit milionari, făceau afaceri în construcții. Au avut copii, vile, bani, vieți frumoase. Dar au rămas toată viața copiii chibzuiți de la kibuț.

Spre sfârșitul vieții, Fredy avea cancer. Înainte să moară, s-a întâmplat ceva ciudat cu el. Citește în continuare „Fredy nu mai putea vorbi altfel”

Afaceri cu energie. Și un conte pierdut

Hidrocentrala

Într-o zi de luni, între orele 12 și 15, s-au vândut toate cele 14 microhidrocentrale scoase la licitație de statul român, din patru județe ardelene: Cluj, Bihor, Bistrița și Sălaj. Hidroelectrica a dat un comunicat entuziast: a luat 10,599 milioane de euro pe ele, 750 de mii de euro bucata. Presa a criticat însă afacerea proastă: investitorul îşi va recupera banii din energia vândută și din certificatele verzi, 300 de mii de euro pe an, în doar doi ani, în timp ce, în Uniunea Europeană, termenul mediu de recuperare a unei investiţii în energie este de 15 ani.

Citește mai departe!

Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase

Așa arată acum școala în care a învățat soțul meu primele clase. A fost retrocedată și acum este demolată. Este trista poveste a retrocedărilor din Transilvania.

Citește în continuare „Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase”