Autor: Ruxandra Hurezean

„Semmeringul bănățean”. Amenințat de autorități, salvat de călători și de societatea civilă, trenul din nori își continuă drumul!

„Semmeringul bănățean”. Amenințat de autorități, salvat de călători și de societatea civilă, trenul din nori își continuă drumul!

Luni dimineața, pe 3 februarie 2025, la ora 11,15, „Semmeringul bănățean” va porni din nou din gara Oravița spre Anina. El face traseul acesta din 1863. Străbate cea mai veche cale ferată montană din România într-un peisaj spectaculos.

Însă, periodic, Societatea de Căi Ferate îi amenință existența. Recent, Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a decis ca trenul să nu circule de luni până joi în perioada iernii, între 13 ianuarie și 17 aprilie. Măsura era motivată de scăderea numărului de pasageri pe timp de iarnă. Ca reacție, scietatea civilă, autoritățile locale, ceferiștii, angajații gărilor Oravița și Anina și publicul larg, sensibilizat prin mesaje, au sărit cu toții în apărarea trenului.

Șeful stației Oravița, Remus Cherla, a explicat pentru presa locală că o linie nefolosită se degradează rapid, afectând siguranța transportului. „Fiecare anotimp are farmecul său, iar călători ar fi, chiar dacă mai puțini decât vara”, a spus el.

Iar Asociația „Euroland Banat” a trimis o scrisoare deschisă către ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, și alte instituții publice și organizații de profil, solicitând menținerea circulației zilnice.

Așa se face că, sâmbăta trecută, în gara din Oravița s-au strâns atâția călători, în semn de protest, încât abia au încăput în trenul pe care-l apărau.

S-au urcat în cursa-manifest și funcționarii Stației Oravița, și iubitorii trenului, activiștii civici, dar și călătorii obișnuiți ai trenului. Au umplut trei vagoane.

„Trenul fost plin. A fost și șeful de gară și noi, care lucrăm aici. Am mers împreună, am povestit, am discutat, am admirat peisajul, ne-am amintit de câte ori am apărat acest tren. Iar când am ajuns în gara din Anina, primarul și cei de acolo ne-au așteptat cu un pahar de vin și ne-au servit cu gulaș”, povestește pentru PressHub Maria Avram, casieră în stația CFR Oravița. Ea vinde bilete pentru Semmering și poate să spună că trenul are cerere: „Chiar dacă iarna sunt mai puțini călători, vara e plin și până toamna târziu. În octombrie am avut așa de mulți ca în luna august!”

În urma acestor proteste, ministrul Transporturilor a anulat măsura și a redat trenului programul de circulație de dinainte: toată săptămâna, o cursă pe zi, între Oravița și Anina, dus-întors.

Nu a fost prima dată când trenul acesta a fost amenințat cu desființarea. Și, de fiecare dată, opinia publică, iubitorii de călătorii, oameni care prețuiesc patrimoniul istoric și cultural au făcut front comun și l-au salvat.

„Semmeringul bănățean” este monument de patrimoniu clasa A, parte din linia ferată Baziaș-Oravița-Anina, dată în funcțiune în 1863. Calea ferată, prima de acest fel de pe teritoriul României, construită de Imperiul Austriac, are 33,4 kilometri, 10 viaducte și 14 tuneluri. O operă de artă arhitecturală, dacă ne gândim că a fost construită manual de meșteri italieni cioplitori în piatră, când încă nu se inventase dinamita. Trenul concurează în competiția națională „Destinația turistică a anului” și atrage turiști din întreaga lume.

Valoarea lui nu este doar sentimentală. Trenul duce și aduce localnicii dintr-o parte în alta a muntelui, oamenii vin de la muncă sau de la piață, plimbă turiștii și ține în funcțiune o cale ferată istorică folosită la transportul minereurilor până de curând.

Cu zece ani în urmă, în plină iarnă, ca și acum, acest tren a fost pus pe listele Ministerului Transporturilor pentru desființare. Era sortit retragerii într-un depou, cel mult într-un muzeu.

Am pornit atunci spre Oravița să aflu cum arată trenul, care este viața care-l animă și de ce e necesar să nu cedeze.

Redăm aici reportajul de atunci (2014), povestea oamenilor care-l țin în viață, a locurilor și timpului în care se zbate să reziste. Ce s-a schimbat între timp este numărul de turiști călători, tot mai mare și faptul că trenul a fost renovat. Acum este verde la fel ca pădurile munților pe care le străbate.

Trenul din nori

„Vara se văd nucii pe munte, nicăieri n‑o să vedeţi așa ceva, piscuri și nuci, cum ar fi stejarii sau mestecenii în alte părţi, noi avem păduri de nuci! Avem și magnolii, tise, avem veri calde și ierni mai blânde, se simte aerul din vale, de la mare. Dar cel mai mult avem cireșe, e plin de cireșe vara, peste tot cireșe, cireșe“, spune șeful de tren.

Oraviţa sau Dumbrava de Nuci este un oraș cuibărit între munți și Dunăre, unde bat vânturi mediteraneene și unde cu mult timp în urmă împărăteasa Sisi a lăsat un plămân din piatră, semn de mulțumire pentru că se vindecase aici. Întemeiat de Imperiul Austriac, orașul a fost colonizat cu mineri șvabi, cărora li s‑au construit case și străzi, primărie, jandarmerie, tribunal, spital și casă mortuară. Un oraș cu tot ce‑i trebuia, adunat în jurul minelor și al uzinelor de prelucrare a minereului. Aici s‑a construit primul teatru din Europa de Sud‑Est, azi Teatrul „Mihai Eminescu“. Era în 1816. Clădirea reproduce întocmai Burgtheater din Viena și a fost prima clădire din Europa iluminată cu acetilenă.

Tot atunci, la Oraviţa, se înfiinţează o monetărie imperială, dar și prima farmacie minieră din ţară. Cu casă de marcat anume concepută care putea socoti în mai multe monede și la preţuri diferite ziua față de noapte.

Și, pentru că peste munte, la Anina, se descoperise cărbune, imperiul a decis să construiască o cale ferată care să transporte oameni, cărbune și lemn dintr‑o parte în alta.

Proiectul inițial începe în 1847 și are mai multe etape. Arhitecţii Karl Maniel și Johann Ludwig Dollhoff‑Dier, inginerii Anton Rappos și Karl Dulnig cu muncitori din imperiu, localnici și cioplitori în piatră italieni taie muntele, zidesc viaducte, trudesc să facă tunele și să croiască drum de fier peste văile abrupte din Munţii Aninei. Pe la jumătatea drumului, arhitectul Johann Ludwig Dollhoff‑Dier descoperă că a greșit schiţele și traseul lui are o abatere de câţiva metri. Nesuportând rușinea de a fi greșit, el se aruncă de pe stânci și moare. Ceilalţi refac traseul și continuă munca.

Între timp, la Oraviţa se construiește gara, prima gară din România. Și prima cu ascensor pentru bagaje, deoarece peronul era la etajul 1. Este gata și ea în aceeași iarnă, a anului 1863. I se aduce un ceas cu pendul de la Viena, iar la inaugurare, în 15 decembrie, vine însuși împăratul Austriei.

Calea ferată montană dintre Oraviţa și Anina are 34 de kilometri, 14 tuneluri și 10 viaducte construite de pietrari italieni cu mâna, căci pe atunci nu se inventase dinamita.

Acum e tot iarnă. Intrăm în gară pe înserat. O lumină slabă abia umple încăperea șefului, aflată într‑o latură a clădirii. Lângă sobă, adunaţi pe o canapea uzată, se înghesuie câţiva bărbaţi care așteaptă trenul, la căldură, lângă biroul impiegatului Iuliu Kelemen.

Linoleumul e rupt, biroul cu registrele de bord, ros de vechime, iar pe zugrăveala peretelui, o urmă de pendul peste care cineva a prins un ceas chinezesc cu baterie. „Ni l‑au luat“, spune impiegatul Iuliu Kelemen. „Aveam ceas cu pendul, de când era gara‑gară, dar acum două luni ni l‑au luat. L‑au dus la Timișoara, cică îl pun la muzeu.“ „Dar nu e semn bun“, intră în vorbă un bărbat de pe canapea. „Așa s‑a întâmplat și cu alte gări, am auzit eu, când le‑au luat ceasurile, a fost gata, n‑a mai durat mult!“

Intră un domn cu șapcă și geantă de controlor, salută și merge să scrie în registru la ce oră a intrat trenul lui în gară. Este Rozsa Florin, șeful trenului „ăl bătrân“ (așa cum îi spun ei celui mai vechi tren care străbate „Semmeringul Bănățean“). Cu el mai face încă două curse pe zi dus–întors de la Oraviţa la Anina.

Sunt toţi cam fără chef de vorbă, au auzit zvonuri proaste despre soarta trenurilor lor. Știu doar că nu le spune nimeni nimic. Află din ziare că trenul s‑a scos la vânzare. În dimineața asta, execută raportul de tură, ca de obicei. E un ritual care se petrece precis, zi de zi, ca și cum ei ar merge înainte, chiar și când lumea ar sta pe loc.

Călătoria cu un muzeu

A doua zi, trenul pleacă din gară spre Anina la oră fixă. Biletul costă 10 lei de persoană. Până în septembrie era 5 lei și 20 de bani. Dar de când trenul s‑a numit „turistic“, și preţul s‑a dublat.

În vagon e cald. Revizorul mecanic a făcut focul de dimineaţă în soba de fontă din mijlocul primului vagon. Din când în când își pune mănușile de pânză groasă, se duce la cutia cu cărbuni de lângă ușa de la intrare, ia un pumn bun de cărbune și‑l pune pe foc. E de fapt un cazan cu apă, care se alimentează pe dedesubt, de la el pleacă ţevi în toate vagoanele, iar focul nu se stinge niciodată.

„Ca să nu îngheţe instalaţia.“ Zi și noapte, toată iarna, mecanicii se duc și mai pun câte un cărbune pe focul din trenul „ăl bătrân“, fie că merge sau stă în gară.

Șeful de tren nu‑și dă șapca jos, deși e cald de te trec nădușelile. Se uită tacticos în caietul lui de bord și, într‑un ritual îndelung exersat, coboară în fiecare gară să facă „verificarea“ și „să dea pornirea“.

Fluieră în timp ce învârtește steguleţul de nailon galben. Apoi trenul pornește.

Rozsa Florin are 43 de ani şi locuiește în Oraviţa. Soţia lui, Ionela, este vânzătoare într‑o alimentară. Iar fata e studentă la Timișoara, la Politehnică. Nu are salariu mare, dar a mai ţinut pe lângă casă câte un porc, doi, „la un an poţi lua vreo 200 de lei pe bucată“.

A început în ’90 ca „acar“, apoi a avansat și acum e șeful acestui tren. Spune despre trenul „ ăl bătrân” pe care‑l conduce, construit special pentru calea ferată Oraviţa-Anina acum un secol, că este un muzeu pe roţi, iar viitorul lui este turismul. Nu l‑a întrebat nimeni nimic, dar dacă l‑ar întreba el le‑ar răspunde așa: „Vara, n‑ai aer să respiri de turiși. Am dus și trei vagoane pline peste munţi. Numai eu am tăiat într‑o zi 114 bilete. Am adus 11 milioane vechi dintr‑o singură cursă, plus ce mai vânduseră la casierie! Iar trenului nu i‑a făcut nimeni reclamă, doar ce s‑a aflat de pe Internet. Sunt niște iubitori de trenuri care ne‑au descoperit cine știe cum, s‑au plimbat ei sau cunoștinţe de‑ale lor cu noi și au scris pe blogurile lor din străinătate. De atunci vin turiștii puhoi.Dar nu are legătură cu CFR‑ul sau cu vreun minister, e doar chestiune de oameni care ţin la treaba asta. În alte ţări trenurile sunt la mare preţ. Au venit niște elveţieni și ne‑au arătat filme, poze cu vagoane și locomotive de la ei. Foarte faine! Nu zic, și al nostru este fain, de la 1914, același! Doar locomotiva cea veche, aia pe aburi, Blonda, cum îi spunem noi, nu mai merge, e în depou, i‑ar mai trebui o reparaţie oarecare și am putea s‑o punem în funcţiune. Vă daţi seama atunci ce‑ar fi? Vai de mine, puhoi de turiști! Dar haideţi să vă povestesc…” și șeful de tren cedează căldurii, își ia șapca de pe cap, își face vânt cu ea și‑o pune pentru scurt timp alături, pe băncuţa de lemn.

Pentru ultimul

„Așa, cum vă spuneam, astă‑vară am avut trenul plin de turiști. Linia era programată să se închidă și ei au dat buzna să mai apuce să se plimbe. Au fost și câteva grupuri de elevi și studenţi din Italia. Mari cântăreţi, tare ne‑am mai distrat cu ei, unul mai artist ca altul! Un băiat a cântat la chitară tot drumul. Apoi am avut motocicliștii. Veniseră la motocros, apoi – ţii minte Marius? Îl întreabă pe ajutorul lui – au fost mulţi nemţi, austrieci, elveţieni. Dar au fost și de la noi, români care apreciază. Un grup de jandarmi care fuseseră la niște cursuri. A fost și cercul de poezie! În primăvară am avut așa ceva în tren, deosebit! S‑au recitat versuri, s‑a vorbit frumos. Nu mai auzise trenul nostru atâtea! Eu mai citesc câteodată, dar mai mult cărţi bisericești… Cei mai mulţi călători ai noștri sunt morţi după trenurile vechi. Au niște urechi, că le aud de oriunde! Nu știu cum fac, dar ajung la ele ca la magneţi! Au și albume cu trenuri de peste tot! Așa au aflat și de noi. Vin, îi plimbăm, se încântă de peisaj, de tren, de cum l‑am păstrat, de tuneluri și viaducte.“

Șeful de tren face o pauză. „Simţiţi…? Acum urcăm, avem 15‑20 de kilometri la oră. Locomotiva e ca un om, merge după puteri! Dar nu e problemă, ajungem întotdeauna la destinaţie, n‑a fost să nu ajungem! În ’65 a avut loc un accident, atunci au murit și șeful de tren, și conductorul, dar de atunci, niciodată! Acum doi ani s‑a împotmolit locomotiva în zăpadă, erau niște viscole că nu le‑a putut răzbi! Dar într‑o jumătate de oră a venit echipa de intervenţie și ne‑a dat drumul, am ajuns cu bine sus”.

Au fost emoţionaţi în toamnă, la serbarea trenului, când i‑au avut călători pe ambasadorul Austriei și pe cel al Cehiei și tot alaiul oficialilor. Deși, de obicei, oaspeţii, turiștii, stau în primul vagon și localnicii în al doilea ca să nu‑i incomodeze, ambasadorii s‑au așezat printre localnici, în vagonul din urmă. „Niște domni”, au spus oamenii locului. De altfel, legenda spune că și regele Carol I, în călătoria sa incognito spre București, ar fi mers cu acest tren.

Casa din tren

Tot personalul care este angajat pentru „Semmeringul Bănăţean” are pregătire specială pentru acest tip de traseu și de tren. Cei care nu au calificarea aceasta nu pot conduce trenul „ăl bătrân”.

Trenul merge greu, are cel mai complicat traseu și cea mai veche locomotivă, făcută special pentru el. Se împletește pe după munte, caută locul lui alunecos, de demult, trece prin tuneluri și se avântă unde pădurea se lărgește și calea lui devine mai lină. În vale se văd prăpastia și locul în care, spune Rozsa Florin, șeful de tren, a văzut zilele trecute un lup maroniu, cam costeliv, care traversa valea la pas, „ca un câine care merge de la o casă la alta, nici grăbit, dar nici trândav”.

Șeful de tren deapănă povestea lor mai departe, completat pe alocuri de colegul lui Marius, revizor tehnic. Marius Benţa l‑a avut pe tatăl lui „revizor de cale“, dar a avut și un unchi care a fost șef de tren. Prima călătorie cu trenul acesta a făcut‑o la 12 ani. Pe atunci avea locomotivă cu aburi și era mixt. „Eram uimit, povestește revizorul, am avut emoţii și un pic de frică. Nu mă așteptam să trăiesc, mai târziu, mai mult în tren decât în casă! Dar mi s‑ar rupe sufletul să nu mai fie, e păcat de Dumnezeu! Calea asta ferată, dacă o închid, se distruge. Se împădurește cât ai clipi, o fură, ne trezim că n‑o mai avem și a făcut‑o mână de om la 1800! S‑a murit pentru ea!”

Azi‑dimineaţă trenul le‑a dus pe femei la piaţă, la Anina și acum, seara, trebuie să le ia înapoi. Deși el s‑a mai întors o dată la Oraviţa, nu le‑a putut aduce, căci pornește aproape imediat, stă doar preţ de câteva minute. Ce să faci în Anina, la târg, în câteva minute?! Așa că n‑au a se întoarce decât cu trenul de seară. Cine a făcut orarul, adică Regionala CFR, a greșit, dar pas de‑l mai întorci. Ei comunică orarul, nu‑l discută. Primarii din Oraviţa și Anina sunt și ei nemulțumiți de cum se poartă Ministerul Transporturilor și SNCFR‑ul cu trenul lor și cu calea ferată în care nu s‑a mai investit de multă vreme, dar nu pot să se înţeleagă cu ei, sunt „ca lumi paralele“.

„Iancu Stan e bolnav de singurătate”

Ajungem în gara din Anina pe înserat. Urcă femeile de la piaţă și pornim imediat înapoi, spre Oravița. La Lișava mai urcă un bărbat și, spre deosebire de ceilalţi, se așază lângă mecanici, are ceva de povestit cu ei. „Iancu Stan e bolnav de singurătate“, spun ceilalţi și râd. Îl poftesc la un cornuleţ, le‑au cumpărat din gară, din Anina. Au și o sticlă de suc. „Dar ce, mă, e ziua ta?“ îl întreabă pe șeful de tren. Apoi vorbesc de‑ale lor, despre oi, porci, despre lupii care le‑au „spart“ oile și despre „ce‑o mai fi cu trenul ăsta“. „Io zic să se menţină“, spune Stan după o pauză lungă, timp în care parcă tot la asta s‑a gândit. „Este necesar, pentru că poate ajuta turismul și, dacă se deschide ceva la Anina, sau dincoace, ce facem? Îl înfiinţăm la loc? Îl punem de unde nu mai e?“

Și, dintr‑odată, își amintesc de vară. Revizorul mai bagă cărbune pe foc și trenul gâfâie prin întuneric. „Vara se văd nucii pe munte, nicăieri n‑o să vedeţi așa ceva, piscuri și nuci, cum ar fi stejarii sau mestecenii în alte părţi, noi avem păduri de nuci!

Avem și magnolii, tise, avem veri calde și ierni mai blânde, se simte aerul din vale, de la mare. Dar cel mai mult avem cireșe, e plin de cireșe vara, peste tot cireșe, cireșe“, ne spune șeful de tren în speranţa că ducem vorba mai departe, pe vreun blog de care nici nu prea știe ce e, dar le‑a făcut foarte bine pentru tren.

Fiecare cu un picior de porc

Și, ca să‑l completeze, revizorul vine cu povestea iernii: „Să vedeţi de sărbători, iarna, cum e la noi obiceiul ca finii să meargă la nași.

A doua zi după revelion pleacă toţi de acasă. Fiecare duce un picior de porc plocon la nași. În niște desăgi de pânză, fiecare cu piciorul lui (ăilalţi râd de revizor și „piciorul lui“ și‑l corectează: al porcului!).

„Bine, băi, că sunteţi voi…! Așa și, să vedeţi atunci, trenul plin de fini și de picioare de porc!“

Rozsa Florin scoate din geantă o muzicuţă. A cumpărat‑o de la Lidl. N‑ar fi rău să înveţe să cânte pentru la vară; când vin turiștii cu chitarele, el să cânte din muzicuţă! Așa, că tocmai și‑a amintit și caută în telefonul lui o melodie, e cântecul trenului lor, compus de Cristian Buică.

Din aparatul de plexiglas răsună o melodie gâtuită, dar veselă. E despre Semmeringul Bănăţean și tot trenul o ascultă înfiorat de emoţie. Șeful de tren, care o știe deja pe de rost, ne anunţă: „Și acum urmează finalul de la început!”

Articolul este ilustrat cu fotografii realizate de Loránd Vakarcs

Articol apărut în Presshub.ro.

Răzvan Ceuca, expert în cyber security: „Instituțiile nu au luat măsurile preventive necesare!”

Răzvan Ceuca, expert în cyber security: „Instituțiile nu au luat măsurile preventive necesare!”

Expertul în cyber security Răzvan Ceuca atrage atenția asupra vulnerabilității sistemelor democratice în fața atacurilor hibride, în special în procesul alegerilor. Cu exemple concrete și o analiză detaliată, el oferă o perspectivă nouă privind impactul noilor tehnologii asupra stabilității politice. Răzvan Ceuca este expert în relații externe la New Strategy Center – NSC.

În interviul care urmează, el explică modul în care rețelele de socializare influențează rezultatele alegerilor, transformând candidați obscuri în figuri politice cu succes la electorat.

Totodată, Ceuca subliniază lipsa de reacție a instituțiilor statului în combaterea unor astfel de amenințări și evidențiază necesitatea unor reglementări mai stricte pentru a proteja procesele democratice.

— Noutatea este atât de șocantă și de neobișnuită încât prima întrebare care ne vine în minte tuturor este dacă au rețelele de socializare puterea de a scoate un președinte dintr-un personaj aproape-necunoscut?

— Da, fără doar și poate. Rețele de socializare permit și facilitează scoaterea din anonimat a unui candidat la prezidențiale, mai ales dacă acesta are în spate o echipă de specialiști în comunicare pe social media, care cunosc atât lacunele legale și tehnice ale acestor platforme, cât și cele mai eficiente modalități de exploatare a algoritmilor acestor aplicații.

Odată cu apariția și evoluția Web 2.0, marcat de un grad ridicat de interactivitate și colaborare cu utilizatorii, o conectivitate la rețea mai răspândită și canale de comunicare îmbunătățite, rețelele de socializare devin instrumente de comunicare orizontală în masă, unde fiecare utilizator joacă atât rol de consumator, cât și de creator de conținut. Cu alte cuvinte, fiecare utilizator ajunge să fie un amplificator de narațiuni promovate de un candidat electoral pe care îl favorizează.

De pildă, așa cum arată rapoartele desecretizate ale CSAT, Călin Georgescu s-a folosit de o rețea bine structurată de 25.000 de conturi de TikTok, coordonate pe Telegram și Discord, și 100 de influenceri pentru a câștiga capital electoral. Dincolo de o exploatare eficientă a algoritmilor platformei TikTok folosind haștaguri și alte elemente de comunicare personalizată, persoanele implicate în campania de promovare a candidatului în cauză au exploatat câteva lacune.

Legal, TikTok, care în România are 8,9 milioane de utilizatori, nu acceptă reclame politice plătite, dar acest fapt e contrazis de realitatea în care majoritatea covârșitoare a conținutului rămâne nemarcat (adică fără CMF-ul emis de AEP). În plus, conturile sunt verificate superficial: ele se declară de divertisment, dar fac propagandă politică la vedere. Așadar, așa arată rețeta de succes prin care platforma se exonerează de orice vină, iar publicitatea electorală e etichetată drept „divertisment”. Așa se iese din cvasianonimat în anul electoral 2024.

— Cum vom privi rețele de acum înainte: ne sunt prietene sau dușmani?

— Rețelele de socializare sunt ceea ce le permitem noi să fie, nu neapărat ceea ce am vrea noi să fie. Ele sunt ca orice altă armă care poate fi folosită și pentru a ne apăra legitim, dar și pentru a trage un glonț într-o persoană fără un motiv legal întemeiat.

Așadar, putem folosi social media și ca să ne informăm cu privire la subiectele noastre de interes, dar și ca să devenim niște actori care diseminează și amplifică niște narațiuni strategice sau tactice care servesc agendelor politice ale unor candidați electorali sau – după cum au arătat și recentele alegeri prezidențiale din Republica Moldova și investigațiile jurnalistice de peste Prut în contextul acestora – chiar ale unor state. Câtă vreme, ca utilizatori, avem grijă ce date personale le oferim, ce nivel de igienă cibernetică și politică ne cultivăm și ce fel de conținut permitem să ne fie livrat sub nas, ele ar putea fi niște prieteni de nădejde.

Însă, câtă vreme, ca utilizatori, nu suntem responsabili, iar, ca guverne, nu le reglementăm strict, rețelele de socializare pot ajunge – iar rezultatele primului tur ne-au demonstrat că deja au ajuns – cel mai mare dușman al democrației, folosind împotriva sa exact valorile ei care o fac atractivă, cum ar fi pluralismul politic și libertatea de exprimare.

„România nu și-a invățat lecția din precedentul prezidențial din Republica Moldova și a subestimat grav influența malignă a Rusiei în contextul unor alegeri importante pentru orientarea sa de politică externă”. — Răzvan Ceuca, expert în relații externe la New Strategy Center – NSC

— Este oportună reglementarea mai strictă a activității de pe rețele în perspectivă politică?

— Da, turul I a fost un semnal de alarmă că avem nevoie de reglementări mai stricte și mai clare. La nivel global, în ceea ce privește interferențele hibride în procesele electorale, avem, de exemplu, una din cele 8 norme propuse de către Comisia Globală privind Stabilitatea Spațiului Cibernetic, care și-a desfășurat activitatea între 2017 și 2019.

Norma de protecție a infrastructurii electorale prevede faptul că „actorii statali și nonstatali nu trebuie să urmărească, să sprijine sau să permită operațiuni cibernetice menite să perturbe infrastructura tehnică esențială pentru alegeri, referendumuri sau plebiscite”. Însă aici vorbim de o normă, o expectanță de comportament responsabil în context de alegeri, nicidecum de o lege sau un regulament. Astfel, câtă vreme normei îi lipsește caracterul punitiv legal, ea poate fi încălcată fără repercusiuni majore de actorul care interferează cu procesul electoral. La nivel european, în schimb, dispunem de acte legislative care reglementează activitatea rețelelor de socializare, însă și acestea au lacunele lor. Contrar opiniei publice care militează pentru interdicția TikTok, opinie care, personal, mi pare deplasată pentru că, pe de o parte, utilizatorii vor migra oricum spre alte platforme care le vor oferi aceleași funcții și beneficii, iar, pe de altă parte, aceștia vor invoca motive de lezare a dreptului la liberă exprimare, consider că o abordare mai eficientă ar fi reglementarea mai strictă și mai clară a rețelelor de socializare și consolidarea mecanismelor prin care acestea să fie forțate să modereze mult mai atent conținutul cu caracter electoral, natura conturilor care îl diseminează, precum și mecanismele de early warning în cazul utilizării lor de către state cu intenții malițioase. În această categorie putem include și Telegram, total nereglementat – a se vedea cazul arestării lui Pavel Durov – care servește drept platformă de mobilizare și coordonare în contextul campaniilor de interferență hibridă.

— Ca specialist în domeniul cybersecurity, ce v-a sărit în ochi din raportul instituțiilor publicat de CSAT?

— În primul rând, România nu și-a invățat lecția din precedentul prezidențial din Republica Moldova și a subestimat grav influența malignă a Rusiei în contextul unor alegeri importante pentru orientarea sa de politică externă. Politic, așa cum reiese din rapoartele desecretizate, Rusia a exploatat componenta de „sharp power” a influenței sale maligne, deoarece, folosind mijloace cibernetice și informaționale avansate, aceasta a manipulat percepția electoratului pentru a influența și submina sistemul politic și electoral din România.

Tehnic, vorbim de utilizarea TTP-urilor (tehnicilor, tacticilor și procedurilor) specifice repertoriului de operațiuni cibernetice rusești: utilizarea de conturi false de troli și boți bine coordonate pentru a disemina conținutul despre Călin Georgescu, utilizarea modulelor de IA generativă, folosirea mecanismelor de comunicare personalizată etc. Toate aceste eforturi – la care se adaugă și cele financiare – pentru a-l transforma pe Călin Georgescu în ceea ce noi, în științele politice, numim „candidat manciurian”: acel personaj care trezește din „somnul cel de moarte” o bună parte a electoratului cu narațiuni potrivite pentru fibra sa morală pentru ca, mai apoi, să servească unor interese străine, nicidecum unora suverane. Iar asta ne duce la punctul doi: pasivitatea instituțiilor guvernamentale.

Citiți restul interviului pe Presshub.ro!

Atunci când aproape toți plecau, ea a rămas. Femeia care de 20 de ani dă viață unui sat din Transilvania

Am stat de vorbă cu Anca în șopronul unei ceainării, o raritate în mediul rural de la noi, încercând să aflăm cum a reușit să reînvie satul.

Anca dă viață unui sat din Transilvania de mai bine de douăzeci de ani. Atunci când aproape toți plecau, ea a rămas. Ba mai mult, l-a adus cu ea și pe francezul Charlie, care venise în România cu o bursă Erasmus, când ea era studentă la Sibiu.

Au hotărât să rămână în satul ei natal, pentru că „locul acesta avea mai mare nevoie de ei decât oricare altul”.

În continuare, un reportaj scris în urmă cu mai bine de 12 ani, avându-i ca protagoniști pe actualul Rege Charles al III-lea, Hans Schaas din Richiș și, bineînțeles, Anca și Charlie!

Special de Mărțișor de la Gazetino. REPORTAJ VIDEO: Cum faci să trezești la viață o lume pustie

Un ciclist român traversează Europa pe bicicletă pentru a susține educația STEAM din România. El va parcurge 2462 de km, traversând 10 țări în 17 zile

Un ciclist român traversează Europa pe bicicletă pentru a susține educația STEAM din România. El va parcurge 2462 de km, traversând 10 țări în 17 zile

Emil Cențiu, un pasionat de educație STEAM și Software Developer în Londra, a pornit într-o aventură unică, traversând Europa pe bicicletă pentru a strânge fonduri în sprijinul Romanian Science Festival (RSF), primul și cel mai mare festival național de promovare a științelor în rândul elevilor.

El va parcurge un traseu care, la capătul său, va însuma 2462 de kilometri, trecând prin 10 țări și anume: Regatul Unit, Franța, Olanda, Belgia, Germania, Republica Cehă, Austria, Slovacia, Ungaria și România. Plecarea a avut loc vineri, 30 august din Trafalgar Square, Londra, iar sosirea la Pitești este prevăzută pentru 17 septembrie, cu ocazia celei de-a cincea ediții a Romanian Science Festival.

Emil este implicat în aceast proiect ca mentor încă de la prima ediție, când era student la Universitatea Bristol din Marea Britanie.

Anul acesta RSF se află la a cincea ediție care este și cea mai de amploare. În lunile septembrie și octombrie RSF se va organiza în patru județe: Argeș (18-21 septembrie), Maramureș (18-22 septembrie), Iași (2-5 octombrie), Cluj (11-13 octombrie).

Emil este susținut de o echipă de voluntari RSF care se ocupă de toate detaliile logistice, de la planificarea traseului și rezervarea cazărilor, până la asigurarea proviziilor necesare.

Oana Romocea, co-fondator Romanian Science Festival a declarat pentru Presshub: „Romanian Science Festival a fost creat cu scopul de a oferi o platformă prin care orice român din diaspora, care dorește să contribuie la susținerea educației în România, să o poată face într-un mod semnificativ, oferind fie expertiză, voluntariat sau resurse. Emil este un exemplu remarcabil în acest sens. În cadrul RSF, el nu doar își aduce expertiza academică și profesională, dar anul acesta și-a îmbinat pasiunea pentru ciclism cu dorința de a contribui la educație. Emil este o sursă de inspirație pentru noi toți din comunitatea RSF și sunt convinsă că va fi, de asemenea, o inspirație pentru toți participanții la festivalul nostru.”

De ce această călătorie?

Educația STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică) joacă un rol crucial în dezvoltarea tinerilor, oferindu-le abilități necesare pentru succesul în carieră și viață. Cu toate acestea, mulți elevi din România, în special din zonele defavorizate, rurale sau urbane mici, nu au acces la resursele și oportunitățile necesare pentru a explora aceste domenii.

Romanian Science Festival își propune să schimbe această realitate, organizând anual evenimente educative și programe de mentorat, aducând știința mai aproape de tineri, prin metode practice și non-formale, ateliere științifice și programe de mentorat.

Fondurile strânse în urma acestei călătorii pe bicicletă vor contribui la:

  • Sponsorizarea unei Caravane RSF în mediul rural: oportunitățile sunt considerabil reduse pentru copiii care locuiesc și studiază în sate și orașe mici; de aceea, RSF își propune să atragă o participare de 30-50% din această categorie de copii. Anul acesta RSF va ajunge în 16 sate și localități mici din patru județe: Argeș, Maramureș, Cluj și Iași.
  • Achiziționarea materialelor necesare pentru experimente: majoritatea participanților la evenimentele RSF nu a făcut niciodată un experiment științific în cei 12 ani de școală. RSF este prima lor ocazie de a participa la experimente științifice practice.
  • Extinderea festivalului: organizarea de evenimente în mai multe județe din România. În fiecare an RSF dorește să adauge încă două județe în programul evenimentelor.

În pline pregătiri pentru aventură, Emil (în centrul fotografiei) ne-a declarat: „Nu cred că este niciun secret că drumul către cunoaștere este pavat cu efort. Aceasta călătorie este o invitație la reflecție, o oportunitate de a vedea lumea prin ochii unui explorator, fie el științific sau sportiv. La fel cum un experiment necesită o pregătire meticuloasă și foarte multe ore de muncă, și această aventură mă va pune la încercare atât fizic, dar mai ales mental. Cu toate acestea, la fel ca în știință, satisfacția vine odată cu depășirea obstacolelor. Alătură-te în această călătorie și hai să demonstrăm împreună că știința este o aventură care merită tot efortul!”

Cum puteți ajuta?

Urmăriți călătoria: Pe paginile de social media RSF veți găsi actualizări constante despre traseu și provocările întâmpinate de Emil. Fiecare încurajare contează enorm și îi dă mai multă energie lui Emil. Fiți alături de el în această misiune pe care Emil și-a asumat-o.

Donați: Fiecare donație, oricât de mică, contează și va contribui la dezvoltarea viitoarelor generații de oameni de știință. Puneți dona accesând linkul aici: https://diasporalocala.galantom.ro/p/emil

Împărtășiți această inițiativă: Spuneți-le prietenilor și cunoștințelor despre campania lui Emil și încurajați-i să se alăture în călătoria sa, pe ruta pe care Emil o va urma.

Romanian Science Festival este o inițiativă care s-a născut din dorința de a implica cercetătorii și studenții români din diaspora academică în sistemul de educație din România cu scopul de a atrage elevii spre disciplinele științifice.

Trebuie spus că, în prezent, comunitatea mentorilor RSF este formată din peste 150 de mentori – studenți, cercetători și profesioniști români din diasporă – care se implică în diferite activități ale Romanian Science Festival: târguri de știință, webinarii, vizite la clasele online, concursuri și programe de mentorat. În fiecare an, tot mai mulți tineri specialiști din diasporă se alătură inițiativei.

De la lansare în 2019, Romanian Science Festival a adus știința în peste 200 de școli din România și au ajuns la peste 133.000 de elevi din toate mediile sociale.

În 2022, Romanian Science Festival a fost premiat la Berlin de către Falling Wall Foundation în categoria Science Engagement, inițiativa fiind declarată câștigătoare din peste 1350 de proiecte de promovare a disciplinelor STEM la nivel global.

Festivalul are două obiective principale. În primul rând, își propune să construiască o punte de legătură între diaspora academică și contextul educațional actual din România, oferind astfel modele de succes și orientare în carieră tinerilor din România.

În al doilea rând, evenimentul dorește să ofere o platformă celor care sunt pasionați de știință, cultivând astfel parteneriate locale cu organizații autohtone, inițiative locale și instituții de învățământ pre-universitar și universitar.

Oameni remarcabili. De ce luptă Azota Popescu pentru schimbarea adopțiilor din România și câți președinți de țară s-au obosit să îi răspundă

Oameni remarcabili. De ce luptă Azota Popescu pentru schimbarea adopțiilor din România și câți președinți de țară s-au obosit să îi răspundă

S-a născut la Crușeț, unde vecini îi erau bunicii și mama Monicăi Lovinescu. Cei din familia Bălăcioiu au și botezat-o, de aceea poartă numele unei surori a Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu – Azota.

Azota Popescu are acum 84 de ani. Ar fi putut să se odihnească la pensie dar de mai bine de 25 de ani cutreieră casele de copii orfani, construiește centre pentru ei și bate culoarele puterii prin București, încercând să schimbe legea adopțiilor pentru ca zecile de mii de copii orfani ai României să nu rămână condamnați la suferință, victime sigure ale sistemului.

Destinele împlinite ale copiilor adoptați și în același timp destinele rătăcite ale copiilor neadoptați, deveniți adulți marginalizați în risc de excluziune socială, au motivat-o, la începutul acestui an, să solicite din nou sprijin parlamentarilor pentru modificarea articolelor care îngreunează enorm adopția națională și fac imposibilă adopția internațională.

Propunerile formulate au fost transmise Subcomisiei pentru Drepturile Copilului din Camera Deputaților, și ulterior, au fost analizate în cadrul unei întâlniri informale cu președintele Subcomisiei.

Propunerile însă, au fost ignorate de membrii Subcomisiei, „care nici măcar nu au participat la întâlnirea organizată”.

Documentul înaintat solicită mai multe îmbunătățiri ale legii, dar în primul rând cere renunțarea la condiția prin care familiile de români stabilite în străinătate sunt obligate să locuiască 6 luni pe teritoriul României.

De ce să lupți

După 35 de ani la catedră, o serioasă carieră didactică, Azota avea de ales între o viață liniștită, dedicată nepoților sau să se implice în cauza, aproape pierdută în România, a copiilor fără părinţi. Îi descoperise prin casele de copii în perioada când lucra la pionieri. Erau copiii nimănui. Nici măcar ai statului. Cei mai multi fără certificatul de naștere, fără un nume, fără copilărie. Bolnavi si flămânzi, condamnați la pieire.

Plină de compasiune și de revoltă pentru starea jalnică în care i-a cunoscut pe copiii din casele de copii din Victoria și Săcele, judetul Brașov, s-a întrebat: „Ce-ar trebui să facă pentru a salva acele ființe umane fragile și nepuncioase, condamnate de comunism la o viață închisă între ziduri reci și întunecoase? Cine și ce anume ar trebui făcut pentru copiii uitați printre străini de cei care le-au dat viață?” Întrebările fără răspuns de atunci au devenit obsesie între timp.

„Acele chipuri palide în zdrențe, priviri stinse, părul nespălat, bubițe la năsuc, piciorușele desculțe pe cimentul năclăit. Flămânzi și murdari. Se repezeau la geantă. «Ce mi-ai adus? Tu ești mama mea»? Pentru mine, sunt de neuitat!”, mărturisește acum Azota.

Fapte

Anii au trecut, ducând cu ei povara unor imagini ale suferinței și umilinței copiilor abandonați.

Până când, odată ce a ieșit la pensie, Azota Popescu a înființat Asociația Catharsis cu care a început să se ocupe de problemele copiilor din orfelinate.

În parteneriat cu fundația americană Hope Cottage Dallas a pus bazele primei rețele de asistenți maternali profesioniști în România. Trainingul organizat la sediul Asociației in două module, la care au participat specialiști ai Protecției Copilului Brașov, Buzău, Covasna, Harghita, Ilfov, Prahova, a contribuit considerabil la golirea caselor se copii.

„Au apărut primii asistenți maternali și odată cu ei, oportunitatea alternativei la o viață normală de familie. Mii de copii au părăsit orfelinatele În primele două luni, Protecția copilului încerca reintegrarea în familia biologică. În următoarele două se căuta o familie de adopție internă. Iar în ultimele două luni, copilul neintegrat și nedorit într-o familie de adopție națională avea dreptul la adopție internațională. Aici interveneau ONG-urile, 105 la vremea aceea. Asigurau celeritate și transparență procedurilor de adopție”, rememorează Azota.

Astăzi se mândrește cu adopțiile intermediate de Catharsis, interne și internaționale. A schimbat vieți, destine și mentalități. Mulți dintre tinerii adoptați internațional s-au întors în țară pentru a-și cunoaște familia biologică și patria natală.

În semn de solidaritate cu orfanii României, ei au inițiat campanii de promovare a adopție internaționale, au participat la dezbateri publice în Parlamentul României și au organizată grupuri de lobby pe rețelele sociale.

Azota vorbește, însă, cu tristețe despre zecile de mii de copiii nedeclarati adoptabili, „blocați abuziv și ilegal” în sistem până la majorat.

„Toti au plecat săraci din sistem, debusolați, măcinați de boli si suferință, condamnați pe veci la sărăcie, suferință si umilință. De la ei am aflat despre abuzurile emoționale, fizice si chiar sexuale din centrele de plasament, despre constrângeri si frustrări, absenteism școlar, dependență de medicamente, țigări și alcool. Toate acestea bine ascunse între coperțile unui dosar de carton. Dosare uitate prin rafturi și sertare.”

Între timp, Asociația Catharsis a reușit să construiască primul centru de zi pentru copiii nevăzători din județul Brașov, cu fonduri externe (oferite de General Electric, Bank Hannovra, Cehia și Budapesta). Și tot cu fonduri externe l-a dotat cu echipamente speciale de standarde europene (donate de partenerii din Italia: Oasi dell’Accoglienza Fano, Centrul de nevăzători Bolzano, Asociația Nevăzătorilor Lecce si Catania; Fundatia Forum din Olanda, fundația Hope Cottage Dallas, Clubul FriendshipForce Dallas & Sacramento).

Unic în România, Centrul de zi pentru copii nevăzători Brașov este o premieră națională în învățământul românesc.

Dorința Azotei de a-i scoate pe copiii nevăzători din beznă și monotonie, de a-i învăța să folosească bastonul alb, de a-i pregăti pentru integrare, de a-i integra în școlile brașovene din cartier, a devenit realitate.

La Centrul de zi Rază de lumină Brașov, copiii nevăzători au socializat, au învățat să scrie și să citească în alfabetul Braille (mașinile dactilo-Braille fiind aduse de Azota din Italia). Să navigheze pe calculatoare adaptate la voce sintetică (primele 6 calculatoare fiind aduse de Azota din Dallas, următoarele șase din Sacramento). Și-au format deprinderea de a se orienta în spații închise, dar și înafară, folosind bastonul alb. Zeci de bastoane fiind aduse de Azota din Catania. Mobilierul centrului a fost oferit de fundația americană Hope Cottage din Dallas. Ceasurile și termometrele vorbitoare, jocurile didactice și jucăriile educative, un microbuz pentru transportul copiilor nevăzători spre si de la centru primit din Olanda.

Eforturilor Catharsis li s-a alăturat și o firmă brașoveană, compania Schaeffler România, oferind suport financiar pentru cercul de pictură Soarele din Suflet, care a facilitat accesul copiilor nevăzători la o viată școlară normală. Cu ochii minții, copiii nevăzători pictează soarele și cerul, florile de câmp și fructele de toamnă. Picturile lor dat strălucire unor expoziții județene și veselie sălii de recepție?

În prezent, fondatoarea Centrului de zi pentru copiii nevăzători îl consideră cel mai îndrăzneț proiect dedicat Egalității de Șanse și Nediscriminării copiilor cu Dizabilități de vedere.

Toți pereții din sediul Asociației Catharsis Brașov sunt împodobiți cu diplome și premii, cu chipuri de copii în brațele părinților adoptivi și de tineri laureați, destine salvate, de pe toate meridianele lumii.

„Bogdan este student masterand la Universitatea Transilvania. Andreea este studentă în primul an la Psihologie. Adina și Tudorel au terminat liceul. Andrei a terminat 10 clase, Carmen opt…”, încearcă fosta profesoară să ni-i prezinte.

Azota a hotârât să nu obosească

Acum aproape 25 de ani, la propunerea orfanilor și împreună cu ei, a pornit campania „Vrem o Românie fără orfani”. Era 1 Iunie 2010, Ziua Internatională a Copilului. România avea peste 70.000 de copii instituţionalizaţi și doar 600 erau declarați adoptabili.

Campania și-a propus schimbarea legii adopției care menține zeci de mii de copii suspendati în sistem până la majorat, îngreunează adopția națională și face imposibilă adopția internațională, cu o lege care să garanteze dreptul la o familie fiecărui copil separat definitiv de părinți.

A inițiat și organizat 15 dezbateri publice pe tema adopţiei, dintre care 9 la Brașov, patru în Parlamentul României, două la ANPDCA și una la Guvern. A organizat două meetinguri in Piața Victorei și două conferințe internaționale pe tema Abandoned for life. A reușit astfel să determine de patru ori modificarea legii adopției dar articolul care condamnă orfanii României la o viață fără familie a rămas neatins.

Drama multora dintre tinerii dezinstituționalizați este motivul pentru care Azota le-a scris recent celor mai importanți lideri politici care decid soarta copiilor orfani sau abandonați, lăsați în grija statului.

Are o listă lungă de personaje, toți președinții de țară și toți premierii României cărora le-a scris de-a lungul timpului. Doar doi i-au răspuns, în tot acest timp, însă pentr a o îndruma spre parlament. Ceilalți nu i-au răspuns deloc.

Azota a mers în Parlament. Însă Parlamentul „nu era acasă”

Propunerile formulate în timpul dezbaterii de la Brașov la începutul anului 2024 au fost transmise Subcomisiei pentru Drepturile Copilului din Camera Deputaților, și ulterior, au fost analizate în cadrul unei întâlniri informale cu președintele Subcomisiei. „Însă, propunerile noastre au fost ignorate de membrii Subcomisiei, care nici măcar nu au participat la întâlnirea organizată”, spune președinta Catharsis.

Pe scurt, propunerile lor vizează renunțarea la unele condiții greu de îndeplinit de familiile de români stabilite în străinătate care doresc să adopte copii din România.

„Sesizăm absurditatea, lipsa de logică a Art. 3 al Legii 273/2004, modificată și republicată în martie 2021care creează dificultăți inimaginabile cetățenilor români stabiliți în străinătate care aleg procedura adopției interne: unul dintre cei doi soți, de regulă soția, renunță și chiar pierde locul de muncă, diminuarea veniturilor, renunțarea la o viață de confort în familie, sacrificii pe perioada celor 6 luni de ședere obligatorie pe teritoriul României, înainte de a depune cererea pentru obținerea Atestatului”, se spune în documentul propus.

„Legea adopției în vigoare, modificată de patru ori până în prezent, nu servește interesul superior al miilor de copii refuzați pe procedura adopției interne, peste 5.000. Dimpotrivă, le reduce spre zero șansa la o familie proprie și permanentă”, precizează motivația documentului susținut de Azota și Asociația Catarsis pe care o conduce.

Acestei inițiative i s-au alăturat și alte organizații neguvernamentale.

În forma ei actuală, legea a produs consecințe grave, după cum arată documentul înaintat de Catarsis.

Peste 40.000 de copii sunt instituționalizați în prezent, dintre aceștia :

  • doar 7.057 sunt eligibili la adopție, dintre care
  • doar 1.377 au fost adoptați în cursul anului trecut, deși erau atestate 2.799 de familii, dintre care 64 pe procedura adopției internaționale
  • doar 10 copii au fost adoptați pe procedura adopției internaționale, deși erau adoptabili peste 5.000.”

În opinia Azotei Popescu aceste date statistice sunt mai mult decât o oglindă în care se văd mii de copii cu probleme psihice, boli incurabile, neglijați, frustrați, umiliți, condamnați la pierire, în loc să crească înfloritori într-o familie de adopție. Este drama cu care se confruntă societatea românească în ultimii 20 de ani.

„Vă mai amintiți de cazul Sorina, refuzată de 120 de familii pe procedura adopțiilor interne? Este cel mai elocvent exemplu de eșec al statului român transformat doar de puterea de luptă a familiei adoptive într-un caz fericit. Sorina zâmbește astăzi din mijlocul unei familii iubitoare, din Statele Unite ale Americii”, explică Azota situația copiilor orfani în raport cu adopțiile internaționale.

Portret de femeie: Azota Popescu

Azota Popescu (în sacoul cu dungi) la Crușeț, județul Gorj, în 4 noiembrie 2023

Nascută la Crușet, pe 23 aprilie 1940, Azota era cea mai mică dintre cei cinci copii ai unei familii modeste. A terminat Școala primară de 7 ani în sat, după care a urmat Școala Pedagogică Mixtă din Craiova.

Absolventă cu media 10, a întrat la Conservatorul din Cluj fără examen de admitere, dar, un an mai târziu, după decesul tatălui, a renunțat și s-a înscris la facultatea de Litere de la Universitatea Babeș-Bolyai, „cărțile fiind mai ieftine decât pianul…”

S-a căsătorit cu un ofițer de radiolocație, care lucra într-o Unitate Militară situată pe Vârful Muntelui Băisoara.

A dat naștere la doi copii, primul a murit când avea 6 luni, al doilea, tot băiat, este bine realizat pe plan familial și profesional și are 62 de ani.

Are două nepoate, „cea mică studiază Medicina la Bruxelles, cea mare este absolventă, a studiat, lucrează și locuiește la Londra și a obținut cetățenie britanică”.

Pravda.com.uk: Pavel Durov a călătorit secret în Rusia de peste 60 de ori între 2014 și 2021

Pravda.com.uk: Pavel Durov a călătorit secret în Rusia de peste 60 de ori între 2014 și 2021

În martie 2023, mi-am dat seama că tăcerea cu privire la semnele legăturilor Telegram cu Kremlinul, pe fondul celui de-al doilea an de război pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, este asurzitoare. Părea cu adevărat ca „un elefant în cameră”, dintr-o celebră expresie englezească. Și, în același timp, ca un „cal troian”. „Calul troian” din buzunarul a 70% dintre ucraineni.

Am lăsat deoparte toate treburile și, într-o zi, am adunat toate faptele suspecte despre Telegram, Pavel Durov și autoritățile ruse, pe care, din întâmplare, le păstram în notițe de ani de zile. Am răsfoit multe publicații pe acest subiect, unde am aflat și mai multe lucruri interesante, și mi-am publicat concluziile în ucraineană și engleză în coloanele de la Ukrainska Pravda și Kyiv Independent.

Articolele au avut un ecou considerabil și au dus la formarea unei comunități de jurnaliști și activiști ucraineni, interesați de acest subiect, precum și la crearea organizației non-guvernamentale „Kremlingram”, menită să studieze și să arunce lumină asupra legăturilor Telegram cu autoritățile ruse.

Telegram a reacționat singur la această dezvăluire, publicând un soi de dezmințire a faptelor prezentate. Cu toate acestea, argumentele lor au fost atât de neconvingătoare încât le-au agravat situația, iar eu am publicat separat o analiză scurtă pentru a arăta cât de manipulative sunt răspunsurile lor.

Ulterior, Telegram a luat legătura cu mine prin intermediul lui Mike Radovnikas, un fost coleg al lui Pavel Durov și, în prezent, vicepreședinte pentru comunicare la Telegram. Mike mi-a spus, pe un ton prietenos, că înțelege cum am putut ajunge la aceste concluzii, dat fiind că aveam informații limitate, dar că nu este așa. Mi-a propus să merg la Dubai, să mă întâlnesc cu Pavel Durov și să discutăm despre ce ar putea să facă Telegram pentru ucraineni. La propunerea mea, la fel de politicoasă, de a începe cu un apel prin Zoom, Mike mi-a spus că ei nu practică apeluri de acest tip și astfel s-a încheiat comunicarea noastră.

În ultimul an și jumătate, cu ajutorul comunității „Kremlingram”, au fost publicate zeci de articole care au adunat și publicat zeci de mărturii indirecte, referitoare la costurile de funcționare ale serviciului și la sursele de finanțare, la existența angajaților în Rusia și întâlnirile reprezentanților companiei cu autoritățile ruse, lipsa unui nivel adecvat de criptare a mesajelor, faptele de acces la corespondența utilizatorilor și blocarea vocilor opoziției pe platformă și multe altele. Linkuri către cele mai importante materiale pot fi găsite pe site-ul „Kremlingram”.

O altă latură interesantă a acestui proiect a fost că pe adresa de email kremlingram au început să sosească mesaje de la informatori care aveau mai multe informații despre subiectul care ne interesa.

Pe 10 februarie 2023, am primit un email cu un soi de extras din baza de date despre trecerile de frontieră ale lui Pavel Durov la intrare și ieșire din Rusia în perioada 2016-2021 (61 de înregistrări despre intrare și 64 despre ieșire). (…) autorul cere să nu se publice conținutul timp de o lună de la primirea mesajului.

Autorul atrage atenția asupra a două fapte:

  1. După vânzarea VKontakte, Pavel Durov a traversat de mai multe ori granița. Pentru cei familiarizați cu poziția oficială a lui Durov, conform căreia el a devenit un exilat și nu se poate întoarce în țara sa, acest fapt ar trebui să fie interesant, deoarece probabil înseamnă că Durov a spus minciuni despre conflictul său cu autoritățile ruse.
  2. Pavel Durov a plecat din Rusia pe 18 iunie 2020, în aceeași zi în care se zice că Telegram a fost deblocat după două luni de blocare, la câteva ore după anunțul de deblocare de pe site-ul Roskomnadzor. Acest fapt pune sub semnul întrebării afirmațiile lui Durov despre faptul că nu a ajuns la niciun acord cu autoritățile ruse.

Spun „se zice”, deoarece, de fapt, Telegram funcționa în Rusia în acea perioadă, deși cu întreruperi. Iar faptul că a fost făcută o tentativă de blocare de către autoritățile centrale nu este foarte convingător, având în vedere că țările cu un potențial tehnologic mai mic decât Rusia, cum ar fi Pakistan și Cuba, au reușit să blocheze platforma fără probleme. Articolul de pe „Wikipedia” despre blocarea Telegramului menționează 17 țări, în afară de Rusia, unde au fost impuse restricții. Cu toate acestea, toate mass-media occidentale au acceptat această poveste ca fiind adevărată și au raportat că Telegram este un serviciu de mesagerie atât de puternic și sigur, încât chiar în Rusia a fost decis să fie blocat, dar nu au reușit. Acest narativ este prezent și astăzi în majoritatea mass-media occidentale, iar veridicitatea acelui blocaj aproape că nu este contestată.

Astfel, nu se poate exclude faptul că autoritățile ruse chiar au dorit și nu au reușit să blocheze Telegram din cauza incompetenței lor. Pe de altă parte, este greu să te gândești la o campanie de publicitate mai bună pentru un serviciu de mesagerie care susține că este sigur, criptat și independent decât această poveste despre blocarea rusească a Telegramul. Totodată, este complicat să găsești un activ de spionaj mai bun decât o aplicație ce pretinde că protejează conversațiile secrete. Iar povestea relațiilor lui Pavel Durov cu autoritățile ruse și încercările lui de a ascunde aceste relații sugerează că astfel de înțelegeri nu pot fi excluse.

Informațiile despre traversarea graniței pareau senzaționale. Dacă este adevărat – distruge povestea lui Durov despre „exilatul”, arătând că el a mințit public despre relațiile sale cu statul rus. Și dacă este așa, apare întrebarea „de ce ne-a mințit Durov?”.

Așa cum a cerut informatorul nostru anonim, am împărtășit informațiile cu colegii jurnaliști șiactiviști din chatul nostru comun pe Signal, pe 10 ianuarie 2024. Era evident că, înainte de publicare, trebuiau verificate, așadar – găsite confirmări independente dintr-o a doua sursă.

Și aici am întâmpinat dificultăți. În ciuda eforturilor jurnaliștilor-investigatori, cererile noastre către agențiile de stat și contactele din Rusia, UE și SUA nu au dus la obținerea unor confirmări pentru aceste informații. La un moment dat, am început să suspectez că această scrisoare ar fi putut fi o capcană, menită să provoace „Kremlingram” să publice date neconfirmate și astfel să compromită inițiativa.

Dar ieri, se pare că a apărut o astfel de a doua sursă.

Publicația rusă „Meduza”, care se poziționează ca făcând opoziție puterii, l-a citat pe jurnalistul de investigații Andrei Zakharov, care anunța o scurgere fără precedent a bazei de date FSB despre traversările de graniță din 2014 până în 2023.

Totuși, „Meduza” a apucat să noteze că Durov, conform acestei înregistrări, ar fi trebuit să plece în Finlanda cu trenul prin orașul rus Vyborg pe 5 august 2015. Dovezi că informațiile despre Durov au fost inițial în postare sunt, de asemenea, în comentariile la acea postare. Asta este puzzle-ul nostru.

Această înregistrare se potrivește exact cu una dintre înregistrările din extrasul pe care ni l-a trimis un binevoitor necunoscut.

Poate fi așa încât atât datele din scrisoare, cât și cele din scurgerea bazei de date să fie fabricate? În teorie – da, dar în practică, o astfel de presupunere sună ca o conspirație incredibilă. Este mai probabil ca aceste date să fie adevărate și acum confirmate de ceea ce pare a fi două surse independente.

Așadar, putem presupune că toate datele pe care le-am obținut din scrisoarea despre traversările graniței ruse de către Durov sunt adevărate.

Aceste date conțin:

  • 24 de înregistrări despre intrare și ieșire în 2015 (din 25 mai până pe 28 decembrie);
  • 39 de înregistrări pentru 2016 (din ianuarie până în decembrie);
  • 39 de înregistrări pentru 2017 (din ianuarie până în decembrie);
  • ultima înregistrare pentru 2017 – ieșire, 26 decembrie 2017 cu trenul din Sankt Petersburg spre Finlanda, în Helsinki.
  • Nu există înregistrări pentru 2018 și 2019.
  • 15 înregistrări pentru 2020, începând cu 18 iunie 2020
  • 8 înregistrări pentru 2021

Reamintesc că pe 16 aprilie 2018, Roskomnadzor a început să blocheze adresele IP folosite de Telegram.

De asemenea, în mai 2020, Durov a anunțat cu tristețe că, în urma unei decizii a instanței americane, după 2,5 ani, oprește dezvoltarea criptovalutei TON (pe care ulterior totuși a continuat-o). La acel moment, TON era miza principală pentru ca Telegram să înceapă să câștige măcar niște bani. Potrivit estimărilor noastre, între 2013 și 2020, pe funcționarea Telegram s-au cheltuit cel puțin 688 milioane de dolari, dintre care 220 milioane doar în 2020. Conform datelor publice, cel puțin până la mijlocul anului 2021, Telegram nu a avut venituri. Durov s-a exprimat de mai multe ori dezamăgit de această decizie, dar și de sistemul politic american în general.

Următoarea înregistrare datează din 18 iunie 2020 la 19:13:47, din nou ieșire, cu avionul din aeroportul Pulkovo-1 (Sankt Petersburg) spre Serbia, Belgrad. Aici este interesant că între 2017 și 2020 nu există date despre cum Durov a reintrat în Rusia. Asta înseamnă că fie intrarea lui a fost realizată într-un mod care nu a fost reflectat în bazele de date, fie o parte din datele despre intrările și ieșirile lui Durov în 2018-2020 au fost șterse din bază.

Dar este și mai interesant, așa cum a observat corespondența noastră anonimă, tocmai pe 18 iunie 2020 la ora 15:00, ora Moscovei, pe site-ul Roskomnadzor a apărut un mesaj despre „deblocarea” Telegram în Rusia. De facto, nu a schimbat nimic, deoarece funcționa deja acolo, iar audiența sa s-a dublat în acești doi ani, conform spuselor lui Durov, care pe 22 iunie 2020 a scris un post despre deblocarea Telegram în Rusia.

Dacă compari datele, locațiile și semnăturile fotografiilor de pe Instagram ale lui Pavel Durov cu datele primite despre mișcările sale – nu există contradicții. Atrag atenția doar pe faptul că între fotografiile din State, Franța, Maldive, Finlanda și alte locuri – în ciuda celor peste 60 de călătorii în Rusia, nu există nicio fotografie de acolo. La fel ca în restul comunicării publice – Pavel și-a ascuns călătoriile în Rusia, menținând imaginea de exilat.

Având în vedere toate acestea, reiterez atenția către societatea și autoritățile ucrainene că, în contextul războiului pe scară largă cu Rusia – nu putem continua să ne bazăm pe utilizarea Telegramului de către 70% dintre ucraineni, care îl folosesc atât pentru știri, cât și pentru conversații.

De asemenea, atrag atenția utilizatorilor Telegram din întreaga lume – având în vedere aceste fapte, ar fi bine să vă reconsiderați cât de pregătiți sunteți să vă bazați pe „criptarea și confidențialitatea” acestui serviciu, al cărui fondator își ascunde vizitele în Rusia.

Articolul este semnat de Iaroslav Ajniuk, antreprenor, fondator Petcube, TheFourthLaw.ai și altele și a apărut în Pravda.com.uk în 27 august 2024.

Tot mai multe localități din România nu mai plătesc facturi pentru energie. Soluția unei comune din județul Cluj

Tot mai multe localități din România nu mai plătesc facturi pentru energie. Soluția unei comune din județul Cluj

Tot mai multe localități din România nu mai plătesc facturi pentru energie. Comuna Iclod, din județul Cluj, și-a propus în urmă cu doi ani să devină independentă energetic. A instalat panouri fotovoltaice și, de atunci, Primăria, două școli, casa de cultură și baza sportivă sunt alimentate cu energie solară.

Anul trecut, pentru tot anul 2023, facturile lor au fost 0. Aproape 150 de panouri solare asigură acum gratuit independența energetică la Iclod.

„Am fost prima primărie din Cluj și a doua din țară care a devenit independentă energetic. Acum se văd și beneficiile: n-am plătit niciun leu tot anul trecut la energie pentru clădirea primăriei, două școli, casa de cultură și baza sportivă”, a explicat Emil Pîrțoc, primar la Iclod.

Cum a început totul

Inițiativa primăriei clujene a venit în momentul în care se anunța o criză a energiei energetice.

„Când am văzut că prețurile la energie o luau razna, am hotărât să găsim o soluție, să vedem ce putem face ca să avem o sursă alternativă.

Și chiar atunci eram contactați de foarte multe firme de consultanță pentru accesarea de fonduri europene sau guvernamentale, pentru programe care finanțau montarea de panouri fotovoltaice.

Dar toate ofertele erau destul de scumpe și nu ne garantau accesarea la aceste fonduri. Și atunci, împreună cu domnul primar și Consiliul local, am luat decizia să realizăm investiția din bugetul local”, explică Claudiu Sălăjanu, șef de serviciu Urbanism și Achiziții publice din Primăria Iclod.

„Astfel că am început să căutăm firme de profil. Știam că există și firme locale astfel că le-am solicitat oferte. Aveau avantajul de a lucra mai rapid, puteau să ne răspundă la toate solicitările și să ne și asigure mentenanța.

Noi preferăm să lucrăm cu firme din localitate pentru că banii rămân aici, iar angajaților, fiind localnici, le-ar fi rușine să-și bată joc.

Când o firmă de aici, de la noi, ne-a adus oferta pentru instalarea de panouri fotovoltaice, suma totală era mai mică decât suma cerută de alții doar pentru consultanță!

Am mai cerut câteva oferte și am ales-o pe cea mai bună. Am procedat bine, pentru că am ieșit ieftin și, de atunci încoace, firma locală asigură și mentenanța. Îi chemăm oricând, că e zi sau noapte, și vin repede”, continuă primarul să descrie felul în care au ajuns să implementeze un proiect care le aduce avantaje mai mari decât sperau.

De ce nu mai plătesc facturi pentru energie locuitorii din Iclod

Primarul și achizitorul-șef de la Iclod (foto: Gazetino)

În anul 2022 proiectul vizând panourile solare a demarat.

„Din fericire am reușit să instalăm panourile pe toate clădirile care țin de primărie. Firește, proiectul s-a realizat pe baza istoricului de consum pe un an de zile. În funcție de asta s-a făcut calculul necesarului.

S-a avut în vedere că noi avem și o bază sportivă foarte modernă, unde joacă și echipe de la Cluj, ca de pildă Universitatea Olimpia, cea mai titrată echipă de fotbal feminin din România.

Energia pe care o produc panourile alimentează baza sportivă și cele două școli, din Iclod și Livada, în total – cinci obiective”, explică Claudiu Sălăjanu, unul dintre inițiatorii proiectului.

Proiectul a vizat la început înstalarea la căminul cultural a 24 de panouri solare monocristaline de 500W, la școală 16 panouri, iar la Iclod Arena – 8 panouri. Investiția pentru cele trei sisteme a fost estimată să fie amortizată într-o perioadă de 5,5-7 ani.

În total proiectul a costat 37.000 de euro. „Când am începu să punem noi panourile un kWh costa 3 lei, acum ar fi 6 lei, dacă n-ar fi subvenționat la 1 leu până în 2025. Ne bucurăm că am făcut investiția la timp”, spune Claudiu Sălăjanu.

Reprezentanții primăriei Iclod precizează faptul că furnizorul de energie electrică nu a făcut încă regularizarea: „Însă producția este impresionantă, chiar ne-a surprins!”

Un calcul al producției pe anul trecut arată că panourile de pe clădirea primăriei au produs 10.520 kWh, cele de pe școala din Iclod 8.820 kWh, de la cea de-a doua școală 1.370 kWh (aici panourile au fost montate mai târziu), cele de la baza sportivă 2.550 kWh, iar de pe Centrul cultural 3.950 kWh.

În total, panourile fotovoltaice instalate la Iclod au produs 26.910 kWh.

În același timp, reprezentanții autorității locale spun că toate contractele legate de instalarea de panouri, pe fiecare clădire, conțin clauza obligatorie cu prestatorul de a obține documentele de prosumator.

„Cu toate punctele astea avem contracte de prosumatori, practic, de compensare. Încă nu ni s-a făcut factura de regularizare, dar asta nu este problema noastră.”

Implementarea proiectului a ținut cont de valoarea consumului pe anii precedenți. „Calculele au arătat că avem nevoie de o putere istalată de 32 kW în total. Pentru comparație vă pot spune că în anii precedenți instalării panourilor numai pentru clădirea primăriei plăteam la energie 1500 de lei pe lună, ori 12 luni vă dați seama ce gaură în buget. Astfel am redus la 0 nu doar cheltuielile cu primăria ci și cu școlile și baza sportivă, care erau și ele destul de mari.”

Proiecte legate „solar”

La Iclod clădirile școlilor precum și a grădiniței cu program prelungit sunt modernizate, iar recent a fost semnat contractul de lucrări pentru construirea unei Cantine școlare prin Compania Națională de Investiții.

Casa de cultură este amenajată astfel încât acolo pot avea loc spectacole dar și evenimente locale, aniversări sau diferite întruniri.

„Nu luăm bani pentru câte un majorat, vă dați seama că oferirirea sălii este cadoul nostru pentru majoratul unui tânăr. Cum să nu facem măcar atât pentru ei?!”

În baza sportivă se antrenează tinerii din localitate și au loc competiții sportive.

„În baza sportivă de la noi au loc antrenamente inclusiv seara târziu. Se țin nocturne, se consumă energie, dar acum avem avantajul că nu ne costă nimic.

Am amenajat și la Livada, tot un sat al comunei noastre un teren de fotbal cu noctură, alimentat tot de la panourile solare.

Dacă nu realizam acest proiect, nu am fi putut să ne permitem”, spune primarul.

Un alt obiectiv inclus în lista consumatorilor de energie solară de la Iclod este amfiteatrul în aer liber. O construcție modernă cu 300 de locuri unde se vor organiza spectacole dar și proiecții sptămânale de filme.

„Toate vor fi consumatoare de energie care nu ne va costa nimic”, a explicat primarul localității.

Facturile de anul trecut au confirmat acest lucru: Primăria Iclod nu a plătit niciun leu la energie. Toate clădirile alimentate de la panourile fotovoltaice pe care le-au instalat au funcționat cu 0 costuri.

Ele asigură nu doar iluminatul, pentru că au fost instalate pompe de căldură și sistem de aer condiționat, clădirea primăriei folosește energia solară și pentru aclimatizare. Atât iarna cât și vara.

Independență energetică și politică

Primăria Iclod a depus spre spre finantare un proiect pentru realizarea unui parc fotovoltaic de 78 kW care va asigura energia electrica necesară iluminatului public pentru întreaga comună.

Un alt proiect vizează clubul de fotbal, unde se vor antrena peste 50 de copii din localitate. Acolo vor avea stadion cu teren sintetic, nocturnă, vestiare și dușuri, totul alimentat cu energie solară.

„Și aici, la centru de comună, avem peste 100 de copii care folosesc baza sportivă, înclusiv seara. Iar cheltuielile noastre cu energia acum sunt zero.

Ne-am gândit că e mai bine să le oferim copiilor noștri șansa să facă sport decât să stea pe șanțuri, iar oamenii să se adune nu doar la cârciumă.

De aceea am investit și în amfiteatru sau casa de cultură care are 400 de locuri. Sunt spații unde se întrunește comunitatea. Altfel cum să menții o comunitate unită dacă nu-i oferi locuri și prilejuri de a se întâlni?”, explică primarul.

Un alt proiect se referă la cantina care va asigura o masă caldă pentru toți elevii, obiectiv inclus la rândul lui în rețeaua de energie solară.

Primarul Emil Pîrțoc este primar din 2018, independent politic. A fost jucător de rugby și arbitru internațional. Primăria Iclod are 24 de angajați. Populația comunei este de 3.950 de locuitori din care 550 sunt copii. 30 de societăți comerciale înregistrate pe teritoriul comunei contribuie la bugetul local.

Strategii

Potrivit celor mai recente date de la Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, România are o capacitate de producție de 3 GW de energie eoliană și 1,5 GW de energie solară.

Conform versiunii actuale a PNIESC, adoptate în octombrie 2021, România își propune astfel ca ponderea energiei din surse regenerabile să ajungă la 30,7% în consumul final brut de energie până în 2030 prin punerea în funcțiune de noi centrale eoliene, fotovoltaice și hidroenergetice, precum și prin creșterea numărului de prosumatori.

Prin versiunea Strategiei pe Termen Lung pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (STL) notificată de România către Comisia Europeană în aprilie 2023, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie la nivelul anului 2030 crește la 36,3%.

Articol publicat de PressHub.ro în cadrul proiectului T.R.A.N.S. Energy.