N-a trecut mult de când ne anunțau cât de duri fuseseră ei, polițiștii locali. Confiscaseră un sac de urzici. Se impunea, urzicile erau ilegale. Cei cu sacii pe spinare nu aveau… certificate de producători! Și nu te joci cu legea. Au compus atunci un comunicat de presă, unul elaborat. Ne spuneau și cum au distrus urzicile alea dușmănoase. Le-au venit de hac, una-două! Mă gândeam atunci, vedea-v-aș adunând voi un sac de urzici! Pedeapsă mai mare pentru lipsa de minte nici nu există. În plus, de ce nu au dus marfa, dacă tot o confiscaseră, la cantina săracilor sau la un orfelinat?

Ei bine, au recidivat mai târziu, când s-au repezit ca ulii pe o biată bătrânică ce vindea flori de câmp pe pervazul unei bănci. Bătrâna a fost târâtă cu marfa ei ilegală de ditamai vlajganii poliției locale și scoasă din lumea noastră perfectă. Era ceva urât. Stătea acolo, în ochii lumii, îmbrăcată în negru și cu băsmăluța ei. Alături avea bastonul și un coș cu flori de câmp. Păi, nu e rușine? Trăim noi în orașul smart, în acest Silicon Valley sau nu? Afara cu ea din peisajul nostru modern urban. Au extras-o ca pe o scamă, au luat-o cu penseta de pe mocheta perfectă.

Uf, „mocheta” perfectă! Nu știu cine le-o strică în halul ăsta, dar miroase rău a urină. Centrul orașului, zidurile clădirilor, trotuarele sunt pline de urină și unsoare. Duhnesc. Din curțile interioare se ridică danfuri de fecale. Noapte de noapte hoinarii boemi își fac nevoile pe unde apucă. Dar nu pot fi văzuți pentru că e întuneric. Înțelegem asta. Și ca să patrulezi noaptea ar trebui să nu dormi. Și cum să nu dormi noaptea? Înțelegem și asta. Se mai și bat. Umplu străzile de urlete, se izbesc de vitrine, își trag pumni , se distrează boemii orașului. Să-i lăsăm zic. Nu e niciun polițist pe străzi. E și pentru ei noapte, a doua zi au treabă.

Și chiar așa se întâmplă, să știți! E bine că dorm noaptea pentru că dimineața pot să se scoale cu forțe proaspete. Au și zile dure, din alea de polițiști adevărați. S-au îmbrăcat în uniforme. Au uniforme albastru închis, cu caschete și pe spate le scrie mare, cu litere albe: Politia Locală. Nu știu de ce am o presimțire rea când îi văd. Îmi e teamă că iar se fac de râs. Și cu cele mai bune intenții le duc grija.Iar ei îmi confirmă de fiecare dată temerile.

Ieri dimineață au acționat în forță la gară, prin stații. Au descins la chioșcurile cu mărunțișuri care aveau de ani de zile și galantare cu fructe și legume în afara gheretelor. Vreo șase polițiști, cel puțin. Au observat, au făcut poze, au făcut formele și apoi gata, au ordonat eliminarea merele și gogonelele ilegale!

N-a contat că sub ochii lor vreo trei femei își alegeau prune sau struguri și le puneau în pungi, neînțelegând nici ce pot avea niște polițiști cu bietele fructe, nici de ce nu e în regulă ca ele să fie pe lângă gheretă, în aer liber. În toată lumea e așa! Dar nu, noi suntem intransigenți. Poliția a descoperit cazuri de comercianți veroși care vând fructe și nu plătesc taxe pentru trotuar!

Nu vi se pare teribil de scandalos? Nu? Cum, vi se pare mai util trotuarul cu mere pe el decât cu urină? Vi se pare mai frumos trotuarul cu struguri decât cu scuipați și unsori? Ce oameni!

Oricum, gusturile voastre îndoielnice nu vor influența intransigența poliției locale! Așa că până seara, la toate chioșcurile care înconjurau piața gării s-a poruncit retragerea merelor, prunelor și gogonelelor în beznă! Să plătescă, mama lor de hoți de trotuare! Să plătescă spațiul, aerul, poza făcută de polițist, pata de pe obrazul orașului, să plătescă dacă vor să vândă mere afară din ghereta lor nenorocită, în orașul nostru!

Seara, am găsit piața gării pustie. Nicio stivă de lădițe cu mere, niciun copil cu struguri în mână, doar trei chioșcuri cu țigări și alcool la flacon plat din plastic. Suntem din nou la gară.

Nu, nu contează că în fiecare clipă, din cea mai populată stație de autobuz a orașului, cum e cea de la gară, orice copil sau bătrân putea lua un măr în trecerea lui prin zi. Peste tot în lume, orice magazin de legume și fructe scoate pe trotuar marfa, tocmai ca să te îmbie cu ea, să nu ocolești fructele. Le așază cât mai vizibil, ți le întinde la picioare. În Viena un vânzător arab de moșmoane se plimba cu caserolele în mână pe trotuar și te servea, te îmbia. În jurul lui, din ușa magazinelului, i se revărsau fructele până în stradă. Așa cum un supermarket n-o face. Tocmai asta este rolul bun al acestor magazinele de stradă, partea lor pozitivă e chiar mărul rânduit pe raftul metalic în fața ta, a trecătorului, în stradă.

Aș da toate trotuarele orașului pentru asta. Le-aș da gratis pentru ca prețul mărului să rămână mic. Pentru ca ochiul nostru să nu-l poată ocoli, pentru că orașul plin cu mere e mai frumos decât orașul plin cu copii obezi și bătrâni malnutriți. 

Dar nu, noi ținem conferințe, facem cursuri despre hrana sănătoasă. Fluturăm slogane prin școli. Facem legi prin care obligăm supermarketurile, acești „dușmani ai poporului” să ia marfă de la producătorii români, să ne ia merele și morcovii ca să nu ne putrezească pe câmpuri. În fine, poate că poliția are dreptate. Dacă mărul a călcat pe domeniul public fără să plătescă, atunci să plătească! Oricum, de la el ni se trag toate!

Lasă un comentariu