Mă șochează gândirea tribală. Chiar și unii oameni de cultură se dovedesc sclavii gândirii tribale… Ce dezamăgire, să afli într-o zi că nici cultura nu salvează lumea, că nici ea nu învinge instinctele… Și atunci ce, cine?

Nu cred că oamenii, chiar aderând la un set de valori, altul decât al nostru, nu sunt demni de respect.

De exemplu, aș aprecia mult un om de stânga autentic, unul care-și donează jumătate de salariu în fiecare lună, aș aprecia un om de drepta care ar avea scopuri progresiste, nu numai pentru ca este din tribul dreptacilor… și desigur, niciunul, nici din stânga nici din dreapta, să nu fi furat!

Cred că, în general, cam așa mi-am ales prietenii. Doar că sunt puțini, extrem de puțini!

Oricum, pe gard nu poate să stea un trib prea mare! 🙂