Așa arată acum școala în care a învățat soțul meu primele clase. A fost retrocedată și acum este demolată. Este trista poveste a retrocedărilor din Transilvania.

Ungurii au avut o lege care s-a aplicat în câțiva ani, s-au dat despăgubiri în bani, în sume limită. Simplu și rapid s-a restaurat liniștea.

La noi, retrocedările dau peste cap comunități întregi și nasc situații absurde. S-au pus în stradă școli, spitale, muzee.

Cât de prost să fii să nu iei modelul celor de lângă tine, care – culmea – au pretenții și la tine? Cum nu le puteai oferi același tratament ca la ei acasă?

Respectul proprietății se putea manifesta și așa, inteligent, funcțional, reparatoriu pentru toată lumea.

Cine câștigă ceva din ce vedeți?

E o școală. Dar e școala vieții. Sorin ține minte și fereastra de la care priveau afară.