Am fost la o întîlnire a candidaților USL la parlamentare. Ideea organizării unei astfel de întâlniri cu blogerii a fost foarte bună, dar candidații au ieșit cam triști de acolo.

Erau obișnuiți cu un public comod, care nu înțelege multe, nu-l interesează, nu reacționează. Tu vorbești, el se face că ascultă și gata. De data asta, a fost ca un duș rece. Nu bănuiau că este și un public dur, avizat, cu o privire de ansamblu asupra lumii. Ei au intrat pe Facebook și-n lumea virtuală crezînd că e ca pe stâlp. Pui poza și fugi. (Unul dintre candidați chiar povestea afectat cum îi sună telefonul continuu și-i spun cunoscuții: Băi, te-am văzut pe stîlp, ce făceai acolo?, vedeți cum începe lingușeala?!)

Nu. Le spun de o bună bucată de timp: electoratul s-a deșteptat – evident, nu în proporție de 50+1 la sută –, dar s-a deșteptat.

La întrebările colegilor mei, candidații n-au prea știut să răspundă. Mihai Goțiu a adus în discuție acte normative ale USL de care candidații habar n-aveau, dar și mai grav a fost faptul că unii au încercat să răspundă atacând.

Concluzia: Nu au educația dialogului, nu știu pe ce pământ trăiesc și n-au nici cea mai mică idee despre cum s-ar putea ei baza pe un guvern de la București.

P.S.: N-am vrut să fac discriminări. Dar există și excepții printre candidații de care vorbeam. E o tipă tânără, relativ OK. O cam ia valul politicianismului uselist uneori, dar, dacă îi apare un cât de mic obstacol în față, se repliază rapid. Semn că e inteligentă.