Astăzi am cutreierat ziarele și n-am găsit decît discursul urii, reprodus în toate felurile posibile. Chiar ne place. E ceva masochist în felul în care ne schimonosim la lume, schimonosindu-ne pe noi.

Cred că publicul nu mai suportă nici el discursul urii, sătui de atîta agresivitate cotidiană. La muncă sînt încordați, în trafic sînt agresivi, iar cînd ajung acasă, să-i audă și pe alții bătîndu-se precum chiorii, e prea mult.

Regele Solomon i-a dat copilul femeii care era gata să renunțe la el ca să nu-l chinuiască. Va cîștiga cel care va înțelege asta.

Am primit vești de la prietenii din Grecia. Sînt bine, se străduiesc să supraviețuiască cu micile lor afaceri. Se bucură de fiecare zi în care nu se întîmplă ceva și mai rău.

Astă seară am ieșit în curte și am simțit mirosul puternic de iasomie. Venea ca o boare caldă de vînt, habar n-am de unde, parcă mi-l trimitea cineva special, un fel de dar.

Vai, cît de mult îmi place iasomia!

Cred că frumusețea lumii e tot ce ne poate salva.