Pe fiecare dintre noi ne trezește ceva. O rază de soare, o fereastră anume, un om, o rugăciune, o tufă de mărăcini plină de vrăbii, o creastă de piatră sau un fir de iarbă. Un miracol.

Ne trezește și așa rămînem.

Putem păți orice, dar nu putem fi altceva decît sîntem. Și sîntem mai mult decît credem noi.

Apoi, frate, e mișto cartea! De veghe-n lanul de secară, zic, nu știu dacă e vreo capodoperă literară, dar e un best pentru de-ai ca noi, ceva între jurnalul unui tînăr și mintea unui bătrîn, o compunere despre cum am devenit om, peste noapte.
Pe băiatul acela îl trezește la viață soră-sa, un copil de-adevăratelea, dar cu o putere de a simți și gîndi fenomenală, așa cum fenomenală e viața însăși.

Și nu uita, dacă te-ai trezit, trezit rămîi!