http://www.youtube.com/watch?v=CcyTyLqkvoU&feature=related

Voi de unde credeți că mai avem aer să respirăm cînd lumea se consumă fierbînd în toate cotloanele ei? Bucata cu bucată se macină între ziduri, zi de zi. De unde resorturile de a merge mai departe cînd toate resursele logice par a fi terminate? Cînd știm deja că cimitirele sînt pline, că paradisul nu există și după colț te paște orice?
Pentru că totuși, trăim.

Aerul nostru, seva pe care o inhalăm cînd ne sfocăm, de astm, e frumusețea.
Cu ea te hrănești, oriunde ai fii și doar ea te salvează.