Ce ştim noi despre ţara noastră? Nici istoria nici geografia n-am putea spune că sînt cunoscute de publicul larg, cu atît mai puţin asimilate, îndrăgite. Ca să vinzi bine o ţară trebuie mai întîi să crezi tu însuţi în ea. Manualele şcolare, departe de a fi atractive, nu fac educaţie ci o sumară informare. De aceea, între ce învaţă mulţi tineri români în şcoli şi viaţa reală se naşte adesea o prăpastie pentru toată viaţa, informaţiile rămînînd străine conştiinţei lor. Ruptura din mintea şi sufletul nostru, făcută de comunism e limpede că a lăsat urme.

Nu mai credem ce spun cărţile, le suspectăm de trucaje, nu mai credem în noi înşine. Nu ştim cum ne-am putea prezenta ţara ca destinaţie turistică, iar acesta este testul de patriotism numărul unu pe care l-am picat. Brandul de ţară ni l-au făcut alţii, la plesneală, ca pentru ignoranţi. Dacă îi întrebi pe români de ce ne-ar vizita turiştii străini, ar răspunde furioşi ei înşişi, că n-ar avea niciun motiv.

Am scris mult despre Transilvania şi în drumurile reportajelor mele am întîlnit cel mai adesea oameni care ignoră trecutul, dispreţuiesc prezentul şi-şi construiesc viitorul pe cont propriu. Sînt ingrediente care te pot împiedica să faci din ţara ta o destinaţie turistică, cu o identitate distinctă şi suficient de interesantă pentru alţii. La Rau de Mori, nici directorul şcolii nu crede povestea că Jules Verne a venit cu trăsura, din Franţa să locuiască împreună cu iubita sa româncă la Castelul din Carpaţi (Cetatea de Colţ din comuna respectivă). Au venit francezii să vadă locul, iar ghidul român de la biserica Cetăţii le-a spus că nu crede să fi fost „fustangiul” lor francez pe acolo vreodată, iar la Castelul-cetate, pe care ni l-a arătat şi nouă ca şi lor, cu degetul, nu se poate ajunge, nu este drum.

Am găsit castele ruinate cu poveşti fabuloase în spate, sate săseşti fără locuitori şi biserici pustii. Şi foarte rar cîte un om care să dea suflet vreunui colţ uitat de lume. Am propus şi un proiect de promovare a turismului local, cu o primă etapă jurnalistică prin care să atragem atenţia autorităţilor asupra potenţialului turistic al unor obiective. Dar nu au fost bani pentru el, e şi acum prin sertarele Ministerului Turismului, mă rog, ale MDRT.

Am avut şi am sentimentul acut că pierdem timp preţios, iar acest lucru mi s-a confirmat cînd am fost în Malta. Un petic de pămînt, cîteva castele, soare torid şi lipsa totală a apei de izvor, dar o puternică dorinţă de a vinde povestea lor. Maltezii s-au mobilizat şi fiecare dintre ei participă la marele spectacol numit turism. Casele lor au uşile deschise ca să le poţi vizita,organizează festivaluri în fiecare weekend, fac dulciuri, băuturi şi stau cu luminile aprinse ca să-i aştepte pe turişti. Dar au ajuns ca turismul să le aducă 20% din PIB. Iar anul acesta, încasările din domeniu să crească cu 23% faţă de anul trecut.

Un oficial maltez ne spune şi el ce crede despre noi. „România are toate ingredientele pentru a deveni o destinaţie turistică importantă, dar nu ştie încă să le «împacheteze», consideră Mario de Marco, secretar parlamentar pentru turism în Guvernul din Malta. „Aveţi o ţară minunată, cu lacuri, munţi, mare, deci aveţi toate ingredientele. Este doar o chestiune de cum le împachetaţi. În plus, şi oamenii sunt minunaţi. Deci, odată ce le aveţi pe toate acestea, este doar o problemă de timp până când România va deveni o destinaţie importantă în Europa„, a declarat De Marco pentru Mediafax.

„Evident că am luat măsuri pentru stimularea fluxului de turişti. Malta este o insulă, deci turiştii nu au cum să ajungă aici ca în România, cu trenul sau autocarul. Toţi turiştii noştri vin pe calea aerului, mai puţin cei care sosesc cu feribotul din Sicilia, însă aceştia reprezintă doar 2%. De aceea, în primul rând am investit în infrastructură. Aveam acum câţiva ani 54 de rute. Am ajuns la 76 de noi rute„, a afirmat De Marco. El a adăugat că Malta a intensificat promovarea în media online, dar şi în ziare, reviste, tv, radio. A acordat 16 milioane de euro pentru promovare.

Maltezii pun accentul pe moştenirea culturală, au reuşit să ia fonduri europene pentru restaurarea unor obiective istorice, biserici şi castele. Dar Malta nu este doar o destinaţie culturală, ci şi una pentru cei care caută distracţia, pentru că au multe evenimente, festivaluri după cum explica maltezul.

La noi, patronatele din turism spun că încasările au scăzut, iar turiştii sînt doar în proporţie de 20% din străinătate.

Aceasta înseamnă că nu ne-am regăsit identitatea, că nu ştim ce avem de oferit şi cînd o facem, nu o facem strategic, ci întîmplător, haotic. Fără convingere, fără suflet, fără ştiinţă. Noi nu cîntăm, nici în turism ca nici în celelalte domenii, într-un cor care să sune bine. Nu ştim să cîntăm în cor.

Articolul a fost publicat pe Conta.ro