Am putut observa că documentele Wikileaks au relevat,în legătură cu toate ţările despre care s-au produs scurgerile(cel mai probabil controlate) chestiuni importante. În unele ţări s-a ajuns la revoluţii, răsturnări de regimuri , schimbări radicale. Wikileaks a făcut într-un fel, ce America nu mai era dispusă să facă, la vedere. A curăţat cu mîini virtuale mizeria, fără ca SUA să mai fie identificată drept autor, fără vreo responsabilitate directă.
Să ne amintim cu ce am rămas noi după Wikileaks? Cu ceva ce ştiam deja (confirmarea existenţei unei mafii transpartinice) dar mai ales, cu impresia pentru prima dată conturată clar, că în România o parte a oligarhiei este pro-Rusia. Că există un curent în acest sens, iar România trebuie să lupte cu acesta.
Mesajul Wikileaks, transmis prin documente, poate fi, în fond, mesajul SUA din culise, avertismentul pe care americanii ni-l dau, cu titlul de temă de casă. Iar amplasarea scutulul anti-rachetă la noi confirmă, în această logică, dublul limbaj al SUA în chestiunea Rusia. Ei practică oficial un limbaj cordial şi faptic, unul pragmatic anti. Îşi urmăresc interesele, cum s-ar spune. În acest sens, se pare că americanii au pariat pe Bucureşti într-un anumit fel: va fi „băiatul rău” în relaţia cu ruşii, iar cel mai bun pentru rol pare a fi Traian Băsescu. Domnia sa avînd şi vocaţia şi antecedentele necesare.
Traian Băsescu, în mod firesc, va combina interesele americane cu interesele sale. Interesele politice ale lui Traian Băsescu fiind legate de alegeri şi de menţinerea la putere a partidelor prietene împreună cu care să-şi ducă la îndeplinire dezideratele de reformă.
Pentru acest lucru are la dispoziţie un aliat şi o strategie. Preşedintele, se spune, a făcut o gafă din punct de vedere istoric şi diplomatic, declarînd că regele a fost „slugă la ruşi”, dar regele a fost în acest joc de mesaje doar o biată victimă. Şi aşa, considerat nu prea puţin popular în România şi nu neimportant astăzi în jocul internaţional de putere, se vede că şi Regele a înţeles asta, dovadă că a decis să nu riposteze. Istoria de atunci, pentru politica pragmatică de acum poate fi doar un pretext, nu o cauză.
Ce a vrut Traian Băsescu să sublinieze a fost faptul că el, spre deosebire de alţi şefi de stat, nu este şi nu va fi „slugă la ruşi”. Acesta este un mesaj pentru America (semn că îşi joacă rolul), pentru Rusia, pentru oligarhia românească, pentru partidele politice şi, nu în ultimul rînd, pentru poporul român care va trebui să-l perceapă şi mai apăsat ca fiind arhanghelul anti-Rusia, garantul ataşamentului nostru faţă de Vest şi faţă de democraţie.
Personal, nu am nicio îndoială că viitoarea campanie va fi una axată pe alegerea între Est şi Vest, între America şi Rusia, între democraţie şi oligarhie.
Trebuie să recunoaştem că Traian Băsescu şi-a găsit adversarul perfect pentru ce înseamnă Rusia în mintea şi în sufletul românilor. Deşi, îndrăznesc să cred, pentru domnia sa ar fi fost mai greu dacă nu-şi găsea un duşman, însă, odată identificat, fiecare ocazie va fi fructificată în acest sens.
Gazetino 
nu pot sa-i inteleg pe opozabili si marii istorici de la curtea lui SOV si Voiculescu de ce au sarit ca arsi in sus in aceasta chestiune. traian basescu are dreptate, misu intitulat rege a tradat si a dus-o bine da-l in masa in elvetia prin rentele primite de la Groza si URSS, iar peste noi a venit potopul
Prietene, mai invata istorie si vezi contextu’ istoric din acea perioada…si dupaia ia in seama ce zice marele „anti-comunist” si „reformator” Base!
Vesnic, aceeasi placa, nu era momentul, contextul nu permitea., impotrivirea n-avea rost. Altii sunt de vina, noi niciodata. Noi suntem bietul ciobanel mioritic care isi accepta soarta, fara sa miste un deget. Dar de onoare, de curaj , de spiritul de sacrificiu care se cer unui adevarat conducator ai auzit ? Un popor lipsit de onoare nu este respectat de nimeni. Unii se dau mari cercetatori istorici, dar studiile lor nu se ridica nici macar la nivelul cunostintelor unui student din anul III. Popor iresponsabil si flecar, incapabil sa distinga binele de rau, onoarea de dezonoare.
bine zis! ma bucur nespus ca am gasit acest blog! blogul … ultimilor romani cu creier si coloana vertebrala!
mai lasa-ne cu contextul.
Un tradator e tradator,indiferent daca e cap incoronat sau soldat,Daca o face sub amenintarea armei rusesti sau sub tortura in inchisoare.
Regele era purtator de uniforma si si-a tradat armata aflata pe front.
nici polonezii nu aveau nici o sansa. si totusi au sarjat cu cavaleria. unii sunt eroi,se sacrifica. altii raman pragmatici isi salveaza fundul,o bruma mai mica sau mare de avere si asta este.
DL: ION COJA;
DÄ DETALII INTERESANTE; PE BLOGUL SÄU
MIHAI A COLABORAT ,ATUNCI SI ACUM CU OLIGARHI;
UN OM FÄRÄ ONOARE, CE S-A MULTZUMIT CU O SPAGÄ RUSEASCÄ
ABANDONAND O TZARÄ SI SUTE DE MII DE OFITZERI SI SOLDATZI PE FRONT
Regele a ales sa iasa din istorie ca neamtul Severing si nu a latinul Floquet. Lighioana politica romaneasca de azi ar trada ca Iuda si ar tortura ca Turcanu:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/06/24/onoarea-la-romani/
Cred ca pierdeti cu totii esenta. Nu are nici un fel de importanta daca regele era tradator sau nu. Prin declaratia sa, Base a transmis ceva. Cui i-a sunat acel masaj a inteles. In rest noi toti ne invartim in jurul cozii si impartim nimicul.
Istvan, nu doar ca toti comentatorii pierd din vedere esenta, dar o si fac cu buna stiinta. Mie povestea asta imi aduce aminte de o scena din filmul lui Luc Besson, Nikita, La Femme, si anume intrarea in scena a lui Victor le Nettoyer, „omul cu curatenia”. Ceea ce fac astazi sustinatorii presedintelui mi se pare la fel de hidos. De aceea, punctul de vedere al Ruxandrei mi se pare cel mai de bun-simt.