Acum cîteva zile a ieșit pe stradă cu o pancartă legată de gît pe care scria „Jos Băsescu!”, „Jos Boc!”. Trecătorii n-au prea luat-o în seamă. Presa a fost rezervată sau partizan-entuziastă. Două zile mai tîrziu, Alice Rotta a trimis un text către presă în care făcea apel la populație să i se alăture. Populația nu i s-a alăturat. Alice Rotta continuă să manifeste de una singură invocînd frica celorlalți, ca scuză pentru lipsa de ecou a acțiunii sale.

Dar de ce nu i se alătură clujenii doamnei Rotta?

1. Pentru că o cunosc. Familia milionarului Rotta trăiește de cel puțin 60 de ani buni în Cluj. Sînt unii dintre cei mai bogați localnici, patroni de firme prospere, Răzvan Rotta este acționar-fondator al Băncii Transilvania, patronul Compexit, dar și al altor firme, unele în asociere cu Marius Nicoară, președinte PNL Cluj, senator și fost presedinte la CJ. Din asocierile cu Marius Nicoară, Răzvan Rotta a cîștigat în guvernarea Tăriceanu, liberalul clujean fiind asociat și prieten la rîndul său cu fostul premier. Firmele lui Rotta și Nicoară au beneficiat de contracte pe vremea aceea, pentru aeroport de exemplu, fără licitație. Acum PNL nu mai e la putere.

2. Pentru că în cazul Alice Rotta este o discrepanță enormă între rol și statut; prin urmare, manifestația femeii nu este credibilă. Rolul de revoltată împotriva regimului cu carențe de democrație nu i se potrivește. Nu se suprapune cu ce știu oamenii despre istoria de afaceri a familiei sale. În primul rînd, clujenii știu că familia Rotta ca și prietenul senator Marius Nicoară au făcut primul milion pe seama unor carențe de legislație, imediat după 89. Din propriile lor mărturisiri știm că Răzvan Rotta și Marius Nicoară au făcut primii bani din comerțul cu marfă adusă cu dubițele din Turcia sau alte țări, fără facturier, chitanțier sau vreun bilanț contabil, cu atît mai puțin taxe pe profit.

Așadar, clujeanul care o vede pe trotuar cu pancarta de gît se poate întreba de ce nu a manifestat doamna Rotta și împotriva practicilor fiscale deficitare și a lipsei de democrație în vremea lui Iliescu.

3. Pentru că tipul de manifestație publică pe care l-a abordat doamna Rotta este nepotrivit, din nou, cu imaginea domniei sale. Este cunoscută drept o doamnă din înalta societate (mă rog, cît de înaltă este societatea noastră), trăiește în lux și se îmbracă luxos. Oamenii au o astfel de imagine a doamnei Rotta, iar cea cu pancarta de gît este mai degrabă proprie unor oameni ai străzii care protestează în fața primăriei pentru a obține ajutor la încălzire. Maniera în care a ales doamna Rotta să își exprime nemulțumirea față de regimul cu carențe de democrație, deși democratică, este primitivă, nu se ridică la așteptările față de posibilitățile doamnei. Cu alte cuvinte, dacă doamna Rotta ar fi avut niște motive clar exprimabile și le-ar fi formulat elegant prin manifeste și mesaje publice adresate poate de la televiziuni apropiate prietenului de familie, ar fi avut mai multă credibilitate, și-ar fi apropiat rolul de statut.

Sau, mai eficient – îndrăznesc să spun – doamna Rotta ar fi putut să-l mobilizeze pe senatorul Nicoară într-o luptă politică instituțională, cu mijloace mult mai potrivite statutului lor. Putea formula declarații publice alături de domnia sa, sau de la tribuna Parlamentului, să protesteze la un nivel mai ridicat și mai eficient decît o face de obicei o femeie fără știință de carte cînd cere alocație pentru copii sau lemne de foc.

Iată de ce cred, și este doar o opinie, că protestul doamnei Rotta nu a avut ecou. Pentru că nu putem crede că de frică n-au ieșit clujenii în stradă alături de domnia sa! De ce le-ar fi teamă? Au văzut anchete, procese, condamnări la Cluj? A fost măcar întrebată vreodată ceva vechea gardă Nicoară-PNL de noua gardă PDL? Să fim serioși, la Cluj pacea politică are un aspect pragmatic. Nici vorbă de frică!