Această prezentare necesită JavaScript.

Negreșit, să te plimbi pe Etna pare un nonsens. Însă mie mi s-a părut cea mai cu sens călătorie.

Fumegă tot timpul, iar din cînd în cînd erupe de-a binelea și lava o ia la vale. Azi noapte a curs pe tot versantul estic.

Cînd e liniștit vulcanul, oamenii dau să-l vadă și să-i simtă de aproape nările pufăinde. Nu e un munte propriu-zis și, cînd îl vezi, îți dai seama că lumea nu s-a putu face pe de-a-ntregul în șapte zile. Probabil că Dumnezeu mai face și acum la ea.

Vegetația nu apucă să se prindă pe zgura negricioasă. Oamenii ridică iute căbănuțe și cîteva restaurante pentru turiști, pînă cînd mai stă Etna cuminte. Ca să fie ceva pe spinarea urîtă a muntelui, statul îi încurajează, le plătește jumătate din asigurare și le reduce impozitul. Ei se încumetă și urcă lăzile cu coniacul „Etna”, pîine și cîrnați, suc și apă minerală, la 2.600 de metri. Bun, stau cu turiștii un sezon pe terasă. Beau un pahar.

Pe Etna toată lumea tace. De jur-împrejur e zgură și miros de moarte. Vîntul îți trimite cenușă în ochi, iar cucoanele își acoperă părul, și murmură ceva printre dinți. În general, pe turiști nu-i auzi vorbind, nu sînt veseli și gălăgioși ca în alte excursii. Ghidul le spune, vedeți casa aceea, i-a mai rămas doar acoperișul, a fost îngropată la ultima erupție a vulcanului. Cucoană, par să spună turiștii, altceva nu ai găsit să ne arăți?

Cum poți să înțelegi oamenii care trăiesc respirînd cenușa morții? Cum poți să înțelegi tu, răsfățat al șesului, cum stau cei din Catania cu ochii pe geam? În noaptea trecută flăcările au umplut cerul.

Catania este orașul de la poalele Etnei. Făcut din lavă vulcanică, piatră cu piatră. Zidurile caselor, pavelele din caldarîmul străzilor, fîntînile arteziene sau porțile clădirilor. Catania este construită din lava vulcanului, cu moartea pe moarte clădind.

Cernite la culoare, zidurile orașului spun totul despre mîinile oamenilor. Din spaima lor au ridicat viața. Locul unde trăiesc este triumful vieții asupra morții. Încă se mai uită la Etna, dar nu le mai e frică de ea. O viperă roșie, o pironesc cu ochii, atît!

Etna i-a învățat să prețuiască fiecare zi. Catanienii au o piață de alimente care spune aproape totul despre ei. Acolo sînt stive de flori, legume, carne, brînză, pește. Totul din plin, prea plin, prea mult. Nu poți cuprinde cu brațele roata de cașcaval, nu poți ridica de jos peștele și nu poți bea bidonul cu apă. O muzică în surdină învăluie străzile, iar hainele lor sînt viu colorate.

Cu ochii pe geam, au învățat că azi e o zi importantă.

Foto: Imagini din Catania și de pe muntele Etna din colecția autoarei