UPDATE: Președintele Băsescu a promulgat Legea Educației, urmînd ca, de la ora 18,30, să facă o declarație pe această temă.

Iliada și Odiseea nu s-au terminat miercuri, iată că se termină marți, după Crăciun! 🙂

După 20 de ani, o lege dură ce rupe tradiția anchilozată a învățămîntului nostru a fost, în sfîrșit, adoptată, declarată constituțională și poate merge mai departe. Deschide drumul către reformă. Să sperăm că Daniel Funeriu este destul de bun organizator ca să și pună în practică așa ceva. În orice caz, îl așteaptă vremuri grele.

P.S.: Am susținut principial această lege pentru că experiența de jurnalist îmi confirma nevoia unei schimbări profunde. Consider acum, după patru ani de cînd a fost inițiată pregătirea acestei reforme, că un punct important în declanșarea epopeei l-a avut un interviu pe care i l-am luat lui Mircea Miclea în octombrie 2006 și în care atrăgea atenția asupra marilor hibe ale învățămîntului românesc. Vezi aici interviul. După demisie se retrăsese la Cluj, iar despre ce ar fi trebuit să se întîmple în Educație nu se mai auzea nimic. La scurt timp după aceea s-a înființat Comisia Prezidențială pentru Educație, condusă de fostul ministru.

Pe ultima sută de metri am fost mai sceptică în ceea ce privește reușita ei. Nu am crezut în decizia pro-reformă a CCR, pe Legea Educației. Din motivele pe care vi le-am expus, n-am sperat că vor lăsa deoparte interesele de grup sau personale. La fel au crezut și colegii mei de la Gîndul sau Hotnews, că nu vor trece dincolo de meschinăriile momentului. Dar se pare că presiunea publică și responsabilitatea viitorului școlii românești nu i-a lăsat să o dea în bară, încă odată.

Vezi și momente din „odiseea” Legii Educației Naționale: