Ar fi trebuit să înțelegem corect gestul lui Adrian Sobaru. Fără o înțelegere a mesajului, gestul său rămîne inutil.
Dacă ați urmărit discuțiile despre tragicul eveniment ați putut observa că tabăra anti a înfierat puterea politică, iar tabăra proputere a încercat să cocoloșească subiectul și cu multă iscusință să-l treacă în rîndul tentativelor de sinucidere despre care un ghid de bune practici ar zice să nu vorbim.
Unu. Nu este o tentativă de sinucidere pentru că Adrian nu a înghițit sedative la el în baie lăsînd un bilet despre cum nu-și mai suporta corpul. Adrian nu și-a tăiat venele în cadă, nu era un sinucigaș. Nu este nevoie de o falsă pudoare a comunicatorilor pe acest subiect. Drama lui Sobaru nu s-a consumat în intimitatea vreunei boli psihice, nu este generatoare de angoase în masă și nici nu necesită disertații psihologice. Nu este una psihologică.
Subiectul este unul politic, așa l-a dorit chiar autorul lui, nu unul psihologic. Așa că discursurile fandosite despre aspectele contaminante ale gestului acestui om sînt, dacă nu naive, manipulatorii. Iar să încerci să dai alt sens acestui tip de revoltă decît a vrut să-i dea omul riscîndu-și viața ca să-l spună, este o ticăloșie.
Doi. Adrian Sobaru a făcut un gest politic, de protest extrem. L-a pregătit ca atare, a găsit ziua potrivită, locul este și el ales special pentru un act politic și momentul de asemenea. S-a aruncat de la balconul Parlamentului în ziua cînd se discuta moțiunea de cenzură, strigînd, „Pentru tine Boc! Ne-ați luat viitorul copiilor!” Nu există ambiguitate. Există doar precedente în istorie. Oamenii fac gesturi extreme în dictaturi, în cazul unor puteri surde și oarbe, în cazul unei puteri autiste. Iar Adrian Sobaru se lupta deja cu acestă boală.
Asemeni copiilor-bombă din Pakistan, Irak și alte zone de conflict, Sobaru din România a executat un act de protest la adresa guvernului și clasei politice, folosind propriul lui corp pe post de armă. I-au lipsit grenadele lipite de piept, dar trupul lui s-a aruncat peste parlament explodînd ca o bombă mediatică. Gestul a fost un țipăt cu care ar fi vrut să oprească mașinăria puterii în loc măcar o clipă. Să se oprească și să se gîndescă.
Trei. De ce? De ce a ajuns Sobaru să se arunce în fața lui Boc strigîndu-i numele, în ajunul Crăciunului? Unii au zis, avea probleme în familie, greutăți financiare. Era un om cu necazuri.
Adrian Sobaru nu era un alienat, nici mental nici social. Avea un colectiv cu care lucra, era un tip normal după cum spun toți cel care l-au cunoscut. Avea probleme financiare, dar mai era și altceva.
Omul acesta a decis să facă un gest extrem ca să atragă atenția puterii că în fața ei se întinde un popor de 20 de milioane de suflete, oamenii nimănui. Teza că statul nu este responsabil de soarta fiecărui cetățean este încă o prostie cu care se îmbată puterea. Cel puțin de la Rousseau s-a lămurit chestiunea cu argumente.
Guvernul și în primul rînd Emil Boc ar trebui să înțeleagă mesajul lui Sobaru. Care nu e un prostovan din fundul țării, ci un om informat, ce-a trăit anii ăștia cu ochii de ecranele tv, văzute și din față și din spate. Sobaru i-a văzut și auzit toată ziua. El știe exact cîtă distanță este între pixul premierului și viața lui.
S-a aruncat în fața lui Boc pentru că alt mod de a-i transmite: oprește-te și uită-te în jur nu a găsit. Ar fi putut să-l oprească pe holurile TVR și să-i dea un plic cu memorii, în care să descrie situația lui personală. Dar nu, tînărul electrician a știut că degeaba ar fi făcut asta. Și că problema nu este numai a lui.
Adrian Sobaru a înțeles ca toată țara, dealtfel, că Emil Boc este acum un robot încîntat de rolul său. Încîntat să facă figură de premier de sacrificiu, de erou neînțeles. Periculos de încîntat. Arogant și oțărît, golit de idei și repetînd într-una aceleași stereotipii, Boc este departe de a fi omul capabil să facă față unei asemenea situații.
Îl cunosc de multă vreme pe premier. Altfel, un om bun, în esența lui un tip onest. Dar prea dornic să joace te miri ce roluri în viața asta, care mai decare mai absurde.
Să fim înțeleși, cine îl cunoaște pe Emil Boc știe că nu președintele l-a determinat să își asume această misiune. Nici rolul de robot fără Dumnezeu nu președintele i l-a scris. Ci el singur, așa cum în taberele studențești se ambiționa să cîștige concursuri de stat în vîrful prăjinii, tot așa se încăpățînează și acum să joace un rol pentru care datele naturale nu-l recomandă.
A vrut să demonstreze că poate. Iar rolul de premier sobru, fără demagogie și populisme, fără patetisme și sentimentalisme și l-a scris singur, după cum a crezut el că ar fi bine. Și l-a scris și l-a repetat în fața oglinzii pînă cînd i-a ieșit.
Andrei Sobaru nu cerea de la Emil Boc discursuri siropoase, sau promisiuni populiste, vroia să vadă că știe de existența lui. Că premierul țării e conștient că nu poate fi doar colegul Danielei Lulache. Partenerul de bridge al lui Videanu sau vecinul de masă al Elenei Udrea. Că are o țară în față, nu o grămadă de proști pe care să-i îngropi cu dispreț.
Emil Boc nu știe să asculte și nu știe să vorbească. Esențial pentru un premier de criză.
Între el și Adrian Năstase care a scos țara din sărite cu aroganța lui este o mare diferență.
Aroganța lui Năstase era pe creștere economică, a lui Boc este pe foamete. Cu atît mai greu de acceptat.
Gazetino 
Corect si frumos scris. Este intr-adevar aberant sa spui ca nu a fost un gest politic (sau cum au zis unii de la PDL: „sa nu politizam…”). Pai omul ala pe langa ca s-a aruncat, a ales un loc (Parlamentul) si un moment politic (inainte ca premierul sa-si inceapa discursul legat de o motiune de cenzura), a strigat un mesaj politic catre acelasi premier, avea scris pe tricou un mesaj politic (pe care l-a pregatit din timp, l-a imbracat pe el in acea dimineata cu gandul la gestul politic pe care-l va face), purta in mana ceva obiecte cu simbolistica politica (portocaliu) etc. Acum ce mi se pare mai trist e ca lumea, NOI, iar nu politicienii nu l-au luat in serios. Cu gandul mai mult la sarbatori, atat politicenii cat si oamenii in numele carora, asa cum bine remarcati, Adrian Sobaru a facut acest protest, NU S-AU SOLIDARIZAT cu el. A facut-o „cum se face la noi”, din vorbe mestesugite si patetice. Ma asteptam ca, mai intai colegii de breasla, jurnalistii, sa mearga in numar mai mare la spital (m-am bucurat si animat sincer cand am vazut ca au facut-o cei cativa, mai ales ca veneau si primele stiri cum ca viata protestatarului nu este in pericol), sa dea declaratii de sustinere, sa cheme la solidaritate, sa adune bucurestenii acolo in fata spitalului, si sa continue sa strige de acolo la premier, la presedinte, la putere…. sa-i tina macar in tensiune pe „alesi”, sa nu se care acestia acasa cu avioanele care-i asteptau „la scara”, sa-i forteze sa gaseasca niscaiva alternative la starea dezastruoasa a multor (majoritatii) romani, sa-i oblige sa stea sa lucreze de Craciun, de Sf. Stefan, de Revelion, de Boboteaza, sa nu plece din Parlament de frica oamenilor de-afara si de iminenta unei noi revolutii. Din pacate acest moment s-a pierdut (in ciuda simbolisticii momentului, la 21 de ani de la Revolutie…), iar Boc si derbedeii sai vor reveni dupa sarbatori mai indiferenti, mai tupeisti, si mai netematori, si mai grasi si mai pusi pe rele. Cred ca acum si Adrian Sobaru regreta ca s-a aruncat…
As fi fost curios sa aflu de la Costin P. o varianta de iesire din criza, un model de premier sau de guvern, o proba de competenta care nu a avut inca loc. Nimic din toate astea, ceea ce ma face sa cred ca domnia sa ii detesta doar pe derbedeii lui Boc si ii asteapta sa vina la conducere pe altii. Cred ca aici e drama romanilor. Toti sunt anti, nimeni nu e pro, sau e pro-altceva, pro-altii samd. Nimic coerent si clar la capitolul Ce e de facut. Evident, si eu am critici de facut la adresa guvernului, cantonate insa in concretul unor masuri: astfel, Boc este prea bland in masurile luate la nivelul bugetarilor aflati in evident si demonstrat exces numeric si cu multe deficiente calitative, nu a gasit suficiente metode ca LEN sa treaca prin Parlament si sa nu mai depinde de jocul (evident, politic al Curtii Constitutionale) etc. Nu sunt membru al niciunui partid politic, dar sunt firesc interesat de politica (pe care unii o reduc, nepermis, la viata si activitatea partidelor). Evident, cazul Sobaru este un trist si nedorit caz politic (adica cetatenesc) in aceeasi masura cu un caz partidic, dar si drama unui „anti” alimentat de corul de criticastri ai manipulantilor mediatici sau de alte facturi. Se pare ca problema excesului de energie consumat de romani in disputele politice/ partidice (Eminescu) este o boala care creste voios pe trupul unei natii firave psihic si analfabetizata politic. Parerea mea….
Problema lui Boc nu este ca e prea bland, ci ca nu are capacitatea de a gestiona o asemenea situatie. Ar fi bine sa fie inteligent, nu aspru, cum regretati dvs. Nu cred ca autoarea ii reproseaza balndetea sau asprimea, ci lipsa de orizont din comunicarea conducatorilor cu poporul lor. Daca n-am inteles bine, spuneti-mi!
In plus, nu zic eu ca misuna Romania de specialisti in economii in criza, dar Boc parca e ultimul chemat in aceasta poveste. Eu asta am vazut eu pana acum.
Mi se pare foarte pertinenta observatia privindu-l pe Boc. Este suficient sa te uiti la urarea pe care ne-a facut-o de Craciun si vezi cat e de rupt de realitatea din jurul lui si ce avioane zboara prin capul lui. Cu cat tupeu doreste „un viitor mai bun pentru toţi cetăţenii vrednici, oneşti şi demni ai ţării noastre”. Asa se vede dl Boc pe el insusi, vrednic, onest si demn. Dar cu ceilalti, care nu sunt ca dumneavoastra, ce facem, domnu’ prim-ministru?
Ca si cum un capitan de vas (nu va ganditi la prostii!) pe cale sa esueze (ei da, asta-i Romania!) ar zice ca vrea sa-i salveze doar pe aia de-i seamana lui, sau pe cei despre care el crede ca seamana.
Sper că ați observat că nici în acest articol și nici în altele eu nu critic puterea ca să recomand opoziția. Dar nici nu pot evita să fac o critică doar pentru că opoziția nu oferă ceva mai bun. Pînă una alta, greșelile guvernanților sînt concrete, nu ipotetice.
Nu cred nici eu că opoziția are o variantă mai bună, dar un guvern de tehnocrați cred că ar fi făcut măcar mai puține greșeli.
Domnule Druguș, aș vrea să-l pot apăra pe Emil Boc. Dar nu cred că a făcut ce trebuia ca țara să poată suporta mai ușor aceste sacrificii. Mă așteptam din partea lui să creeze condiții pentru o solidaritate națională veritabilă.
Ruxandra, nu e vorba de a-l apara pe Boc sau nu. Desigur, opinia ta este ca un guvern de tehnocrati ar fi facut o treaba mai buna…. Da, dar ce inseamna treaba mai buna? Nereducerea locurilor si salariilor de bugetari? Nu cred. Activarea mecanismului inflationist? Nu cred nici in asta. Dimpotriva, ar fi o mare tragedie. Drame financiare exista, dar ce ar fi ca toti indatoratii la banci sa se arunce in fata trenurilor cu bile portocalii in mana? Ma tem ca nu am fost inteles. Eu nu il apar pe Boc, nefiind omul lui de serviciu, dar de la cei care il critica astept sa spuna concret in ce consta greseala si care ar fi fost masura (concreta!) corecta. Altfel, cadem in melodrame de genul N-ar fi rau sa fie bine! Aud si in alte medii, critici de tip politicianist-partidist-propagandist de genul: cand o sa dispara Boc si Basescu tara o va duce bine… Halal cultura politica si civica. Pe vremea Iliescului am scris multe articole critice despre ce as face si ce nu as face, dar nu am afirmat ca inlaturarea lui Iliescu ar rezolva problema. Ceea ce s-a si dovedit prin guvernarile ulterioare… Eu asta astept de la ziaristii specializati pe analiza politica: sa vina cu solutii sau sa caute solutii concrete la „specialisti”, dar nu la politrucii de serviciu care abia astepta sa se scoale un guvern ca sa ii ia locul… Multi spun: „pai de aia avem guvern, ca sa ia masuri bune..”. Pai eu unul vad ca fiind bune masurile luate, desi nu-mi convine nici mie sa platesc prin TVA marit ca sa astupam gaurile irosirilor din campanii electorale sau din gesturi de clientelism economic. Dar ce ar fi fost sa nu se reduca lefurile si posturile bugetate din bani publici. Vrea dl Taxpayer sau Cosmin P sa ramana in vigoare lefurile de zeci de mii de euro ale universitarilor cu norme fara numar si cercetari mimate? Eu nu vreau, si sper ca prin LEN sa se mai tempereze (nu spun sa dispara, ca ar fi prea mare iluzia…) dezmatului pe bani publici… adica ai nostri…
In alta ordine de idei, si ca sa revin la dialogul nostru initial legat de „savantii” Romaniei, Citesc acum cartea „Stiinta ca pacat” de Nicolae Mazilu si Mircea Porumbeanu, aparuta la Dacia Cluj in 2008. Cred ca fiind din Cluj ai putea sa-i abordezi. Mi se pare ca au ceva de spus… pe teme de comunicare intre „savanti” si publicul mare. Cu bine si cu speranta ca dorinta de dialog si de solutii este mai mare decat teama de critica.
I-am scris lui Costin P. imi raspunde Taxpayer… OK, dar am vaga impresie ca limbajul politicianist de tip Ponta continua si in scriere dlui Taxpayer: ce inseamna „capacitate manageriala” si „comunicare cu poporul” decat doua expresii fara continut concret. Eu am dat doua exemple concrete si dvs discutati de asprime si blandete, inteligenta si idiotenie… Dati un exemplu de mod de comunicare cu poporul: sa iasa in strada sa auda injuraturile disponibilizatilor sau a celor cu salarii bugetare (mai) mici? Doriti masuri inflationiste ca sa omoram si ce a mai ramas din economie? Doriti mangaieri pe crestet? Doriti sa avem o saracire a bogatilor ca sa fie multimea multumita?Lumea asta intelege, uneori, prin comunicare: daca eu il injur el de ce nu-mi raspunde? Daca vedeti un mod concret prin care doriti sa constatati o buna comunicare a PM cu poporul, v-as ruga sa-mi spuneti… Cum ati reactionat dvs daca ati fi fost PM, sau cum ati vrut sa reactioneze Boc fata de Sobaru? O vizita la spital? Portocale si bomboane? Un premiu care sa constea in achtarea ratelor la banci? Spuneti ca nu geme tara de specialisti in managementul crizelor…. Pai atunci, sa veniti cu sugestii concrete, ca nespecialist….Altfel ce castig avem din dialog?
Domnule Drugus, mă provocati sa revin cu precizari la ceea ce dumneavoastra numiti expresii fara continut concret. Nu stiu de unde ati tras aceasta concluzie, asa ca voi detalia la ce ma refeream in comentariul de mai sus.
Nu inainte de a face precizarea, daca tot credeti ca sunt adeptul limbajului politicianist al lui Victor Ponta, ca, in opinia mea, presedintele PSD ar fi un premier mai slab decat Emil Boc in ceea ce priveste determinarea si capacitatea lui de a se implica personal in problemele guvernarii. Ii recunosc anumite calitati lui Boc, insa consider ca acestea nu-l califica pentru actualul job, mai ales intr-o situatie de criza ca aceasta.
Deci, sa le luam pe rand:
1. Capacitatea manageriala. Dl Boc habar n-are de economie si asta se vede de la o posta. Drept pentru care, in plina criza economica, pentru a te aseza in fotoliul de prim-ministru, trebuie sa fii sau un economist eminent, sau un manager de mare clasa.
Sa recunoastem ca premierul nostru nu este niciuna, nicialta. Cand a fost desemnat pentru prima oara in aceasta functie, a iesit in fata opiniei publice si a anunta cum isi va angaja el economisti care sa-l consilieze. Va rog sa priviti cu atentie lista lui de consilieri si sa spuneti care dintre ei intelege ce se intampla acum in economia romaneasca, ca sa nu mai intreb daca vi se pare ca vreunul ar putea gandi solutii pentru problemele ei.
Poate va ganditi la dna Vass, careia inca nu i s-a uscat bine cerneala pe diploma de doctorat. Domnul meu, aici este nevoie de cel putin doua capete care sa stie cum functioneaza o economie si sa si simta pulsul ei de organism viu. Dna Vass va va putea furniza cel mult bibliografia lucrarii ei de doctorat. Va asigur ca nu-i suficient.
Si acum, sa vedem ce idei geniale au produs sfatuitorii pe domeniul economic ai premierului Boc. Va amintit de impozitul asa-zis forfetar? Stiti de unde a pornit ideea? De la nevoia de a mai strange inca un miliard de lei la bugetul de stat. Si dl Boc a cazut in plasa unor rau-voitori care i-au dat ideea cu impozitul minim obligatoriu. Eu personal cred ca a fost o gafa enorma aceasta decizie (menita sa mai slabeasca concurenta micilor intreprinzatori asupra celor mai in putere, daca se poate prin disparitia lor fizica de pe piata – atentie, a fost o decizie care ar fi meritat o analiza atenta a Consiliului Concurentei!), sugerata de o serie de interesati din mediul de afaceri si aprobata de comunistii din PSD, care l-au incurajat pe premierul dumneavoastra, spunandu-i ca e bine sa taie gaina care face oua de aur.
Ceea ce dl Boc a si facut, desfiintand in timp record peste o suta de mii de IMM-uri si aruncand in zona nefiscalizata alte sute de mii de fosti salariati. Si, daca va mai amintiti, cine era avocatul cel mai vocal al acestei masuri „geniale” a dlui Boc? Dna Gratiela Iordache, cea care este cercetata zilele acestea de procuratura pentru sifonarea a catorva zeci de milioane de euro de la bugetul statului.
Stiti care a fost urmarea acestei decizii „intelepte” a guvernului Boc? Miliardul nu a ajuns niciodata la bugetul de stat, in schimb zecile de mii de IMM-uri intrate sub incidenta aceastei decizie au fost ingropate; zeci de mii de salariati au fost trimisi in somaj, urmand sa fie platiti din bugetul de asigurari sociale la care cotizeaza tot mai putine firme, care au mai rezistat tsunamiului numit forfetar.
2. Comunicarea cu poporul. Nu stiu cum va imaginati dumneavoastra un plan de iesire din criza, dar eu mi-l imaginez ca pe un plan de afaceri.
Scriem acolo ce vrem sa facem, unde vrem sa ajungem, trecem in revista resursele actuale de care dispunem, apoi stabilim cum si cat efort investim in primul an, in al doilea si asa mai departe. Dup-aceea, stabilim ce rezultate avem in prima luna, dupa 6 luni, la capatul unui an, la a doua aniversare a businessului nostru si asa mai departe. In plus, notam in lucrarea noastra si ce facem dupa 6 luni daca administratorul nu vine cu rezultatele scontate.
Acum, uitati-va va rog la criza noastra! Au trecut doi ani de cand ne luptam cu criza: coasem si carpim, mai punem mana pe foarfeca si mai scurtam ceva, apoi iar mai coasem si iar mai carpim. Mai stie cineva care a fost planul initial? Iesim din criza tot la sase luni si dupa alte doua reintram inapoi. Unde-i luminita de la capatul tunelului? Unde-i planul ala adevarat?
Cand bugetul n-a mai facut fata, dl Boc a taiat salariile tuturor cu 25%. Acum se lupta cu bugetarii prin instante, in loc sa fi pregatit din timp (stiau ca va veni si vremea curbelor de sacrificiu, dar au fost paralizati de spaima si de festivitati electorale) disponibilizari realizate pe criteriul eficientei si realizarilor individuale a bugetarilor.
Mai apoi, a crescut TVA, masura pe care o poate lua orice prost, dat fiind faptul ca este un impozit direct, la vedere si cu ponderea cea mai mare in structura bugetului de stat consolidat. Masura cu atat mai pacatoasa cu cat vine pe un val al scaderii consumului populatiei.
Intrebarea este: cand se vor opri toate acestea? Cat timp trebuie sa se mai sacrifice populatia pe altarul priceperii guvernamentale? Nu spun ca guvernul ar putea anihila criza, insa vad ca, precum doctorul nepriceput, face mai mult rau decat vindeca (vezi exemplul cu forfetarul). Care sunt rezultatele de etapa, au fost indeplinite, managerul e bun, sau guvernul se pregateste sa ne mai inventeze niste taxe? E mai bine sau mai rau. Dumneavoastra ati auzit ceva coerent, sau doar niste povesti indrugate fara prea multa convingere cum ca la mijlocul anului viitor e gata cu criza?
Acum, dl Boc ne cere sa fim vrednici, onesti si sa suportam cu demnitate saracia. E ceva ce nu stim noi? Cu demnitatea functionarilor guvernamentali care continua sa ia prime grase de vacanta si de Craciun? Sa le platim aceste prime, dupa ce ne-a strivit cu deciziile lui „intelepte” precum forfetarul sau TVA-ul marit? Sa fim demni si sa intelegem ca trebuie sa-i plateasca miliardele de lei vechi doamnei Lulache? Pana unde trebuie sa fim „solidari” cu aceste personaje?
Domnule Drugus, Boc nu trebuia sa reactioneze in niciun fel in cazul Sobaru. Nu-i fac nicio vina in acest caz. Este, oricum, mult-mult prea tarziu. Mie mi s-ar parea ca reactioneaza ca un impostor. Jobul de PM nu-i pentru dl Boc.
Daca si acum vi se pare ca cele „doua expresii” n-au niciun continut concret, dati-mi un semn si ma voi stradui sa mai explic o data. O sa o fac cu convingerea ca merita acest efort, chiar daca traim intr-o lume in care toti vorbesc dar nimeni nu asculta.
Domnule Taxpayer, in treacat fie spus, sunteti minoritar pe aceasta lista in care trei au identitati declarate si cunoscute si unul nu… Dar nu asta este cel mai important. Pentru mine a fost foarte important ca mi-ati raspuns, ca ati venit cu argumente, ca v-ati declarat dispus sa reveniti cu explicatii suplimentare. Cred ca existenta dialogului dintre noi este mai importanta decat continutul argumentelor sau de lo9gica insiruirii ideilor. Evident, am avut de invatat din ceea ce mi-ati scris. In primul rand am dat si eu un Search pe google sa vad cine sunt consultantii premierului Boc: surpriza! dna Vass nici nu apare pe lista, in schimb apare cu aceasta calitate liberalul Chiuariu, fost ministru al justitiei si actualmente in conflict cu legea… Sau nu este actualizata pagina? Oricum, niciun nume cunoscut….Despre calitatile unui premier ar putea fi avansate multe opinii, In conditii de austeritate niciun premier nu va fi aclamat si iubit… Iar despre calitatile manageriale nici n-ar avea rost sa discutam daca s-ar adeveri cele scrise de Financial Times, respectiv ca Romania si Lituania sunt zone experimentale ale unor mijloace dure de interventie. Faptul ca Putin a dat ca exemplu de saracie cele doua tari (RO si LT) in contrapartida cu tara pe care o conduce ar da ceva credit celor spuse de FT. Si atunci, ce fel de vaste cunostinte manageriale ai nevoie daca deciziile sunt luate in alta parte… Uneori, speram chiar ca aceste decizii sa fie luate la Bruxelles si masurile sa fie chiar cele necesare (ma refer la anticoruptie, educatie etc.). Nu a fost sa fie. In rest, dle Taxpayer cred ca schimbarea domnilor continua sa fie bucuria nebunilor… Disparitia de la guverna tripletei Blaga-Videanu-Berceanu a oprit instantaneu carcotelile si ale presei si ale opozitiei, desi economia si internele sunt campuri foarte greu de controlat si condus…ca sa nu spun ca mare lucru nu s-a intamplat (in afara de schimbarea numelor). La fel se va intampla si cu dl Boc. Va mai lua niste masuri nepopulare, PDL va vota si el pentru la o motiune de cenzura si…. vom avea un nou premier, mai curat, mai uscat…. Presa ii da cateva luni de gratie, urmeaza ceva critici, dar vin alegerile si pomenile electorale vor curge din plin … pereat mundus. 18 luni vor trece repede…. Inca odata multumesc pentru dialogul real. Asta chiar mai lasa loc de speranta…
Jurnalistii radiografiază o situație, fac aprecieri dar nu au în fișa postului să ofere soluții, nici dacă le au. Jurnaliștii nu sînt consultanții de PR ai PM. Există o întreagă știință în acest sens, dar nu e treaba noastră să oferim soluții unui om care nu ni le-a cerut. Ca în orice domeniu, există și aici, specialiști. 🙂
Nu intamplator mass media romaneasca si opozitia canta aceeasi melodie, fara sfarsit si fara rost: nu e bine! nu e bine! Asta stim si noi, sau cineva crede ca naivul de popor crede ca e bine si vine jurnalsitul inteligent si ultraprofesionist cu precizarea pretioasa: nu e bine! Opozitia face acelasi lucru si ne fericeste cu aceeasi informatie pretioasa: nu e bine! Daca ii intrebi de ce nu e bine vin si argumentele forte, citez: „greselile guvernantilor sunt concrete, nu ipotetice”. Degeaba vin si intreb, ca sa nu mor neinformat: CAAAAARE sunt alea?” Raspunsul este deja pregatit: „Jurnaliștii nu sînt consultanții de PR ai PM. Există o întreagă știință în acest sens, dar nu e treaba noastră să oferim soluții „. Despre manualele proaste de jurnalism, de marketing si de management am scris si am argumentat. Retetele de jurnalism „adevarat” sunt ca si retetele „guvernarilor performante” sau ale „managementului de succes” (deloc diferite de pedagogia descrisa admirabil de Mark Twain (un copil se uita pe geam, alti copii se jucau cu mingea in curte, deodata cineva trage un sut si mingea sparge geamul ranind copilul. Parintii au fost admonestati si de atunci lectia a fost bine invatata: copilul nu mai sta la geam). Avem retete de fericire, de slabit si de ingrasat, de votat si de condus, de … de…. Deocamdata, lectia jurnalistica la moda este ca jurnalistii nu deau lectii…, ei doar spun ca nu e bine! Ma bucur ca Ruxandra are taria de a face dialog (asta ar mai lipsi, un jurnalist care sa nu comunice….) dar atunci cand scrie : „un guvern de tehnocrati ar fi facut mai putine greseli” iar ma „infurii” si intreb: „CAAAARE greseli nu le-ar fi facut?” si „CU CAAAAATE mai putine ar fi fost?”. Aflam si o informatie prerioasa: „Boc nu a facut ce trebuia?” OK, CE a facut el ce nu trebuia si ce nu a facut si trebuia? Daca nu spui asta, afirmatia anterioara este fara sens. In finalul interventiei sale Ruxandra spune: „Ma asteptam sa creeze conditii pentru o solidaritate nationala veritabila”. Iar eu vin si intreb: CAAAAARE conditiii? CUUUUM arata acele conditii? Iar ma trimiteti la „specialisti”? Nu vedem ce fac specialistii in educatie, in cercetare, in administratie, in afaceri? Tot la ei sa ne aplecam urechile? Nu v-ati saturat de specialistii de care duduie cancelariile guvernamentale si prezidentiale (cativa deja aflati sub ancheta judecatoreasca…). Daca nu judecam cu capetele noastre de ce sa ne mai miram de rezultate?… Nu spun sa ne pricepem la toate, dar daca ai o idee, o opinie, un argument da-le drumul sa le afle si cine trebuie… poate ajuta…
Domnule Drugus, greselile guvernului Boc au fost enumerate inclusiv de colegul dvs, domnul Vlaston, așa că nu le mai repet. Dar nu ele erau subiectul articolului. Articolul acesta avea alt subiect. Și anume, exasperarea poporului în fața unor greutăți pe care o guvernare surdă și mută i le impune. Era vorba de stilul de lucru și de comunicare a actualei puteri, iar despre asta am mai pomenit și în articolul despre președinte.
Apoi, solidaritatea nu este autentică din motivele de acum de toată lumea știute: salariile astronomice ale clientelei politice, salile de sport, primele funcționarilor din subordinea lui Boc și multe altele, nu e loc aici sa facem o revista a presei din ultimul an de zile.
Concret, e suficient să vezi că una spun și alta fac pentru ca succesul unei curse cu obstacole cum este guvernarea de criză să fie în pericol.
Boc nu a făcut ce trebuia? Citiți ce spune Călin Georgescu, Croitoru, Dăianu sau chiar Traian Băsescu și vedeti ce n-a făcut guvernul Boc din ce trebuia.
Nu cred ca problema se poate reduce la competenta conducatorilor. Elvetia merge ceas si habar nu am ce conducatori are, prosti sau buni. Si nu exista un exemplu de tara care sa fie prospera in principal datorita aportului conducatorilor. Fara munca, cinstea si corectitudinea populatiei. Dati-mi un exemplu. (Ca actualul guvern nu a asigurat austeritatea pentru toti, e adevarat. Dar putem reduce toata activitatea sa doar la acest aspect, fara sa cadem in populism?)
Pe urma trebuie vazut raportul exact intre responsabilitatea statului pentru soarta fiecarui cetatean si responsabilitatea cetateanului insusi. Nu inseamna ca daca stau cu burta la soare si nu vreau sa muncesc, in RO sau in UE, trebuie sa vina staul sa-mi bage mancarea in gura. Si bautura. Nu stiu ce a zis Rousseau, nici nu ma mai intereseaza in sec. XXI. Stiu ce a zis JFK: „inainte de a intreba ce face natiunea pentru tine, intreaba-te ce faci tu pentru ea”.
Iar iluzia statului social, „momeala partidelor de stanga”, si-a demonstrat de mult impotenta. A disparut si din Suedia.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7713929-statul-social-momeala-partidelor-stanga.htm
Domnule Vlaston, mă surprindeți.Nu este admisibil sa scoatem din ecuatie conducătorii unui popor doar pentru că eu si cu dvs nu-i cunoastem pe cei ai Elveției. Fiți sigur că elvețienii îi cunosc! Conducătorii acelei țări au luat decizii capitale cînd au făcut din țara lor un bastion bancar sau un nucleu de neutralitate în Europa secolului trecut. Nu cetățeanul elvețian. Poporul este exact așa cum știu conducătorii lui să îl conducă. Și știm asta încă de la Moise, nu?
Altfel, desființați chiar sensul cuvîntului guvernare sau rolul ei.
Apoi, sa consideri ca acest popor e leneș si milog denota o foarte putina cunostere a realitatii.
„Poporul este exact așa cum știu conducătorii lui să îl conducă.”
Nu cred ca este adevarat. Istoria ne arata ca nu este asa. Atunci de ce poporul isi rastoarna conducatorii, uneori ii executa (Ceausestii au fost executati inclusiv cu acordul larg al poporului).
De ce spune ca fiecare popor are conducatorii pe care ii merita? Pentru ca, de multe ori, poporul determina comportamentul conducatorilor, nu invers! Macar prin alegeri si tot o face.
E f. simplu sa arunci cu vinovatii in alta parte decat acolo unde sunt, de fapt.
Nu consider poporul milog si lenes. Doar pe bugetarii care stau cu mana intinsa la guvern, in loc sa munceasca si sa-si castige traiul zilnic indiferent de ce face sau nu face guvernul. Multi si reusesc acest lucru si sunt un exemplu viu ca se poate.
Independenta fata de actiunile guvernului (economia privata), este cadrul care permite acest lucru. Fiscul nostru este mizilic fata de cel american. Asa ca cine a vrut sa munceasca a avut conditiile necesare.
Domnule Vlaston, opinia mea este ca tara are nevoie de conducatori credibili si suficient de inteligenti sa asculte pulsul vietii cotidiene a oamenilor. Desigur, inteligenta nu este suficienta; mai trebuie si mult caracter. Nu ma mai satur sa il citez pe Peter Drucker: „Nu exista tari bogate si tari sarace, ci doar tari bine conduse si tari prost conduse”. Exista, fatalmente, o pedagogie sociala care poate avea rezultate daca este corect si adecvat aplicata (nu doar ca in manualele de buna conducere: conditiile se schimba mereu, iar cartile apar cu mult dupa ce evenimentele au lasat deja urme adanci…). Aici sunt de acord cu Ruxandra care subliniaza ca avem conducatorii pe care ii meritam (adica daca am votat de adevaratelea sau doar am stampilat hartii). Nu cred ca doar inteligenta conducatorilor sau expertiza pe o felie data a primului ministru este importanta. Dl Taxpayer spunea ca avem nevoie de un economist de marca sau de un manager de succes pentru a conduce un guvern si o tara la vreme de criza. Dar ce te faci cand esti un economist bun (in sens clasic), dar si educatia este in criza, sanatatea este in criza, clasa politica este in criza, credibilitatea sistemului in ansamblu este in criza etc etc.? Cred (chiar este o opinie personala) ca daca prin economist intelegem un bun finantist, bun speculator sau bun industrias, el nu este suficient de bun…. Economicul nu se reduce la productia de bunuri materiale si servicii de productie cum credeau deopotriva marxistii si primul laureat Nobel pentru Economica, Paul Samuelson. Si George Bush senior a declarat la primul sau mandat „Voi conduce tara ca pe o firma”, dar si firmele dau faliment….sau sunt falimentate cu buna stiinta. Cat despre judecarea si pedepsirea conducatorilor cred ca si aici trebuie sa ne pronuntam. Nu avem o lege a responsabilitatii demnitarilor si ei sunt pusi la adapost, fie ca duc tara de rapa, fie ca omoara oameni incomozi sau indezirabili. In sarcina Iliescului pot fi puse mai multe crime decat a ceuasescului dar cui ii pasa? Cine face istoria si cum evaluam performanta unui conducator?… Cred ca lucrurile tin in primul rand de educatie, de felul cum educam tinerii: cu spirit critic sau cu spirit turmistic, mioritic si manolic.
Daca un macelar a castigat uninominalul in raport cu un cunoscut si apreciat om de cultura, inseamna ca si tara poate sa aleaga un macelar la varful conducerii, iar alegerea este corecta si democratica…. Daca scoala ar induce in educarea tinerilor criterii de selectie si de evaluare, spirit critic si de asumare a modului de gandire, atunci ne putem astepta la conducatori mai buni. Daca nu, nu.
Daca ce face guvernul Boc nu e bine, atunci sunt nebuni si expertii romani Isarescu, Daianu, Croitoru, Baltazar, si expertii FMI si europeni, care spun ca in esenta masurile de austeritate sunt obligatorii, inclusiv in alte tari mai pricopsite. Ca guvernul nu face din economie bici, care sa si pocneasca am tot explicat, ca daca s-ar putea, ar face altii, mai pricopsiti, in alte tari. Spania are somaj 21% si nu e condusa de Boc.
Ca nu-l asculta camarila din PD-L, dar cum poate un singur om sa lupte cu alte mii de oameni, altfel decat prin demisie, lasand dracului totul pe mana cui s-o nimeri. Grea alegere, nu?
Si la articolul meu de pe contributors.ro e o intrega discutie intre comentatori, tot pe tema asta.
Consider ca e o dovada de lasitate sa gasesti tapi ispasitori pentru ce nu poti realiza tu insuti. Asa judeca f. multi romani acum, dar n-au dreptate. Sa mearga in privat sa se realizeze, acum ca fiscul nostru e inca necopt. Peste cativa ani va fi altfel. Si nu mai au treaba cu ce face sau nu guvernul Boc.
În privat se simte f tare ce face guvernul sau ce nu face, domnule profesor, să știți! Altfel de ce s-ar fi adunat sa facă proriile liste de măsuri ce se impun?! Pentru că erau exasperați să vadă cum o luăm tot pe lîngă!
Dăianu, Croitoru, critică măsurile guvernamentale, dar încă o dată zic, nu despre ele era vorba în articol! Gestionarea unei crize ( ca să împrumut ceva de la comentatorii mei :)) nu înseamnă doar cîteva măsuri pe care ți le sugerează FMI! Înseamnă capacitatea de a găsi mesajul sincer și credibil ca poporul tău să te urmeze. Este esențial în politică.
Cand poporul vrea papica cu munca cat mai putina, e greu sa gasesti mesajul. Nu zic ca face rau. Este instinctul capitalist de a obtine foloase maxime cu eforturi minime. Am incercat mesaje, timp de 18 ani, catre 100 de persoane, de la liceul pe care l-am condus. In toate felurile posibile si imposibile. N-am reusit. In afara de bani mai multi si chiul de la ore, n-am scos altceva. Cu 10% exceptii. Si nu sunt un om care nu poate comunica sau nu are bune intentii. Probabil experienta asta ne deosebeste. Si sunt exemple de multimi, la greci, care asta vara si-au taiat singuri veniturile din turism, blocabd transporturile. Cica se rabunau pe conducatori. Aiurea. Isi taiau singuri craca fara sa fie constienti de asta. Inconstienta multimilor. Iata un bun subiect de discutie.
Am derapat de la subiect, e mai pasionant acesta.
Privatii vor tot timpul sa plateasca dari cat mai putine. Sa mearga in America, sa vada acolo fisc. Altfel cum s-ar fi facut miliarde peste noapte in Ro?
As vrea s-o vad pe Ruxandra 2 luni premier. M-as simti „compensat”.
Pe mine mă văd cu greu premier, dar pe dvs vă văd tot mai ușor purtător de cuvînt al guvernului! 🙂 🙂
Ruxandra, ziaristii au in adevar o menire importanta: sa critice puterea. Doar ca nu fac deosebire intre a critica si a demola. Trebuie sa stie fiecare exact ce face. Iar noi, romanii, excelam in a ne devora conducatorii. Poate ca reactie la cei 45 de ani de comunism, cand vorbeam doar pe la colturi. Ne-am castigat dreptul de a injura si-l utilizam en gros, cand trebuie si cand nu.
La greci: populatia cica prin demonstatii pedepseste pe cine? Ca guvernantii au bani in conturi, la o adica o taie din tara si-si vad linistiti de agoniseala. Asta-i intrebarea: pe cine se razbuna grecii?
Si acum, serios, la greci e o altă poveste. Am un prieten, mi-a fost patron, are o firmă de turism de 20 de ani. A făcut Grecia mai mult decît orice, aproape că acolo a fost locul lui de muncă, de acolo au venit banii lui de acolo si-a crescut firma. Dar, domnule profesor, am rămas mută de uimire cînd l-am auzit astă vară spunîndu-mi că fac bine grecii ce fac! Deși el pierdea zilnic mii de euro din cauza lor. Nu am loc aici sa va povestesc, dar în esență, omul spunea că Grecia trebuie să rupă pisica și să o ia de la capăt, și pentru asta merita sacrificul unei veri de turism. Au fost și vor mai fi si altele!
„dar pe dvs vă văd tot mai ușor purtător de cuvînt al guvernului! ”
O vezi ca pe o ocara, ca pe o acoperire de …., adica oricine se inhaiteaza cu guvernul este un terchea-berchea, un neica nimeni????
Aici sta o parte din explicatia nenorocirilor acestui popor.
Vai, domn profesor! Era o glumă! Nu stă nicio explicatie aici, decît aceea că era o glumă! Nu mi se pare rău să lucrezi pentru guvern dacă o faci bine, doamne ferește!
La mulți ani, să ne trăiți!