Gabriel Bădescu este sociolog, conferențiar la Facultatea de Studii Politice de la UBB. Într-un text recent, el explică cum vede situația din școala românească și ce fel de produs scoate ea. Dar și despre corelația venituri-performanță în mediile universitare românești. Redau mai jos cîteva fragmente din articol (Ce fel de performanţă ne dorim în educaţie?), pentru o mai clară înțelegere a punctului său de vedere.

Şcoala românească merge prost iar acest lucru ne va costa. Un studiu amplu asupra competitivităţii publicat de către Banca Mondială estima că 80% din bogăţia ţărilor dezvoltate este dată de capitalul uman şi valoarea instituţiilor. Sunt multe de schimbat în privinţa şcolii, iar ultimele două decenii au fost în mare măsură irosite. Fără schimbări profunde, vom avea în anii care vin tot mai mulţi “roboţei cu termen de garanţie redus”, absolvenţi greu de angajat şi uşor de înlocuit, cetăţeni puţin dispuşi sau pregătiţi să susţină valori democratice. (…)

În acelaşi timp, definirea performanţei doar în termeni de formare a unor calificări cu relevanţă imediată pe piaţa muncii poate conduce la situţia în care şcoala produce “barbari cu competenţe tehnice” – termeni folosiţi in ultimii ani de Yehuda Bauer, Elinor Ostrom, Bo Rothstein şi alţii pentru a descrie un tip de cetăţean puţin interesat de calitatea democraţiei din societatea sa.

Sunt multe de schimbat iar cei care spun că lucrurile pot să rămână aşa sunt neinformaţi sau rău intenţionaţi. E important ca schimbarea să includă introducerea de criterii noi de evaluare a performanţei. Daca performanţă va însemna în continuare să ai elevi cu note mari la concursuri cu organizare laxă şi fraude frecvente, sau multe articole publicate în reviste pe care nu le citeşte nimeni, şi dacă performanţa nu va fi legată de angajarea/demiterea şi motivarea profesorilor, sistemul se va îmbiba cu şi mai multă ineficienţă, corupţie, incorectitudine.