Un elev a ajuns la spital cu degerături după ce a mers pe jos 4 kilometri, pentru a ajunge la școală

Știrea acesta de pe Hotnews, mi se pare cea mai importantă știre a zilei. O redau aici preluată în întregime.

Nu are nevoie de comentarii. Are nevoie de consecințe.

Un elev in varsta de 14 ani a ajuns joi la Spitalul judetean de urgenta din Vaslui cu degeraturi la maini si picioare, dupa ce a mers pe jos, prin frig, aproximativ patru kilometri pentru a ajunge la scoala, anunta Agerpres. Potrivit medicilor de la Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui, in momentul in care a ajuns la scoala, copilul a inceput sa planga si sa spuna ca il dor foarte tare mainile si picioarele.

Diriginta si-a dat seama ca acesta a suferit degeraturi dupa ce a mers pe jos prin frig si a anuntat imediat Salvarea: „Am preluat copilul in stare grava si l-am transportat la spital cu dureri foarte mari. El se afla in prezent internat in sectia de chirurgie si primeste tratament din partea medicilor”, a declarat Maria Ungureanu, director medical al Serviciului de Ambulanta Vaslui.

Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui a demarat o ancheta in acest caz pentru a afla de ce elevul a venit pe jos la scoala si de ce primaria nu i-a pus la dispozitie un mijloc de transport.

Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, a propus recent ca durata vacantelor din timpul anului scolar sa fie modificate si a anuntat ca este pregatit sa discute aceasta varianta cu reprezentantii formatiunilor politice, ai sindicatelor din educatie si ai asociatiilor de parinti. Daniel Funeriu a vorbit despre scurtarea vacantei de vara cu trei saptamani si prelungirea celei de iarna cu trei saptamani.

4 gânduri despre “Un elev a ajuns la spital cu degerături după ce a mers pe jos 4 kilometri, pentru a ajunge la școală

  1. Ruxandra,
    Cu riscul sa las impresia ca nu am altceva mai bun de facut decat sa scriu comentarii, in calitate de ziarist, tin sa ma disociez de abordarea emotionala a stirii cu copilul cu degeraturi si de considerarea acesteia drept stirea zilei. Poti spune ca sunt insensibil si inuman, sau ca de vina este sistemul sanitar, politic, economic, social, juridic etc din Romania. Am avut o experienta asemanatoare, ceva mai severa insa, imi aduc aminte si durerile si carnea putrezita de pe laba piciorului la varsta de cinci ani in comuna Carlibaba din jud Suceava. Amintesc asta doar pentru a nu ma acuza de insensibilitate, dar a considera acest lucru un eveniment major al societatii romanesti din data de 16 decembrie deja mi se pare mult…. Cu siguranta sunt batrani care sufera de foame, sotii si copii molestati de soti si parinti needucati sau nesanatosi, dar toate astea nu mai fac o stire… Desigur, este parerea mea… Si tot parerea mea este ca ziaristii ar putea culege stiri prin devoalarea putreziciunilor din sistemul de educatie de exemplu. Desi spaga in invatamant pare generalizata, devoalarea unor cazuri concrete da, ar fi o stire… Depistarea unor cazuri de plagiat sau de cercetari mimate si rasplatite chiar cu premii ale Acad RO, da ar merita spatiu si preocupare… In alta ordine de idei, copilul e bine mersi, a plecat acasa si se va face bine. Desigur, cu conditia sa nu mai mearha pe jos 4 km pe geruri mari… In context, stirea cu extinderea vacantei de iarna in detrimentul celei de vara, ar fi o solutie posibila, demna de a fi comentata, aprobata sau nu de jurnalistii profesionisti. Desigur, cu conditia sa fii un ziarist politic si nu unul inregimentat partidic.

  2. Eu cred că lumea ar fi foarte plicticoasă dacă am avea toți aceleași păreri.
    Știrea este importantă tocmai pentru că nu se petrece în 16 decembrie 1950, la Cîrlibaba. Ci în 16 decembrie 2010. Cînd pînă și în România vorbim de construirea celui mai mare laser din lume.
    Poate ca am reacționat emoțional, dar am niște priorități care încep cu ceva foarte simplu: mai întîi e viața.

  3. Ba are nevoie de comentarii! Intrucat ceea ce nu spune aceasta stire este ca in acea regiune, probabil chiar in acel sat amarat, in satele si judetele invecinate, in toata tara s-au dat incontinuu bani pe construirea de biserici (chiar si in „perioada de criza”, in dispretul tuturor, chiar si al babelor analfabete al caror hobby il constituie pupatul mainii rapace a preotului satului), in timp ce scolile s-au surpat, s-au inchis, caldura din scolile ramase a fost taiata, iar transportul pana la scoala oprit… Sa nu credeti insa ca acesta e un caz izolat, al oamenilor saraci si amarati, demni de acel sat prapadit din Vaslui. Iata ce aflam: Multe vilele construite în localitatile din nordul Capitalei nu au canalizare. Vidanjele care le golesc fosele septice sunt deversate, pe sest, în lacuri. O echipă TV a pandit si surprins la lucru cativa vidanjori care deversau cacatul in lacul plin de pesti. Aceeasi televiziune a fost martora la emotia punerii cupolei celei mai inalte catedrale din Voluntari – una din localitatile alea din nord, fara canalizare. Catedrala a fost facuta pe terenul primariei, cu bani de la bugetul local. 5 milioane de euro. Numai inchirierea macaralei care a pus cupola a costat 6000 de euro/zi… Dar nu totul se face pe bani! Recent Guvernul a decis ca 25 de imobile, printre care si complexul hotelier Tismana, incluzand terenuri in suprafata de peste 533.000 metri patrati, sa fie transferate, fara plata, in proprietatea Bisericii Ortodoxe Romane (BOR)! Punem pariu ca pe aceste terenuri nu se vor construi scoli, camine, spitale, centre sociale?

  4. Multumesc, aveți dreptate. Nu știu cum se face, dar aseară am adormit exact cu gîndul ăsta, că statul se pregătește să dea 5 milioane de euro pentru Catedrala Neamului în timp ce pentru elevi nu se găsesc niște nenorocite de microbuze, iar la Senat s-a votat refacerea parcului auto, că masinile de acum patru ani nu mai sînt așa de bune! Cînd am zis că nu mai e nevoie de comentarii m-am gîndit că știrea spune totul despre cît de responsabili și normali în a ne stabili prioritățile sîntem! Dar mulțumesc pentru intervenție, este foarte pertinentă.
    Cît privește pariul, haideți să urmărim împreună, că și eu cred la fel! Dealtfel, am tot scris despre aberațiile bisericii, chit că mi s-au promis multe afurisenii.

Lasă un comentariu