Trebuie să-ți povestesc despre ele. Cîmpurile de aur se întind de-a lungul Dunării, ar fi trebuit să le vedem vară de vară. Cititorule, nu e ceva mai frumos decît cîmpurile noastre de aur, deșirate pe spinarea pămîntului, în susul și în josul fluviului!

Ții minte mirosul lor sălbatic, de ierburi coapte, de căldură și soare? Ții minte culoarea cerului și liniștea întinderii?

Am auzit o poveste, cum că în fiecare an, într-un sat din Bosnia, fetele tinere merg desculțe prin roua lanurilor de grîu, în diminețile de vară. Și satul întinerește de la an la an. N-a fost atins de război nici de foamete. Pe cerul lor nu s-au adunat semnele morții, iar bărbații lor au rămas în viață.

Dragostea lor și cîmpurile de aur i-au făcut nemuritori.