N-a înghițit broasca rîioasă, ci doar pe cîteva mai mici. Parcă ar fi citit Gazetino?! Jos pălăria pentru el! Prietenii știu de ce!

Altfel, sentimentul final este că ne premiem pentru rezistență, parcă ar fi premii de consolare. Pentru că ne-am tîrît și noi după ceilalți, că n-am murit, că nu am pustiit țara, că nu ne-am uitat cîntecele sau teatrele, pentru că am renovat casele sau aeroporturile. Lucruri normale, dar care la noi trec drept performanțe.

Poate că apariția unor tineri ca artistul Mircea Cantor sau tenorul Marius Budoiu mai pot trece la următoarea etapă. Aceea de performanță în adevăratul sens al cuvîntului.