Mart Laar a scos Estonia din criză, la începutul anilor 2000. A făcut, în doar cîțiva ani, din această țară aflată pînă atunci sub totala influență a rușilor, o țară modernă și performantă. Sub guvernarea sa, Estonia a plecat de la o inflație de 1.000% în 1992 și un blocaj energetic, de petrol și motorină din partea Rusiei, iar șomajul atingea cote uriașe și a ajuns membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și NATO.

Proiectul „Doing Business” al Băncii Mondiale a recunoscut de mai multe ori Estonia ca un stat reformator de top în îmbunătățirea mediului de afaceri. Estonia este în prezent pe locul 17 (din 178 de economii) după criteriul ușurinței de a face afaceri.

Cariera politică a lui Laar a început atunci când a fost ales prim-ministru la 21 octombrie 1992 și a lansat cel mai performant program de reforme economice profunde din spațiul post-sovietic. Cu cîteva întreruperi, Laar a guvernat cinci ani Estonia pînă a a adus-o în topul celor mai avansate țări ale lumii din punct de vedere tehnologic, al educației și al informatizării.

Reformele lui Laar sînt menționate ca fiind cele mai temeinice din regiune și sînt folosite ca model de către alte țări. Cele mai amintite sînt lustrația, reformele economice și reorientarea geopolitică. A făcut privatizarea cu ajutorul lui Jaan Manitski, ex-manager al fostului grup pop ABBA. A introdus cota unică, a implementat reforma bancară (deși Fondul monetar Internațional a criticat atunci metoda lui, mai tîrziu s-a dovedit benefică) și a investit în educație și informatică.

Laar spune că singura carte de economie pe care a citit-o înainte de a deveni prim-ministru, la vîrsta de 32 de ani, a fost „Libertatea de a alege” de Milton Friedman.

Reorientarea geopolitică a Estoniei a fost urmată de schimbări în relațiile economice internaționale. Estonia a trecut de la dependența aproape totală de Uniunea Sovietică în privința comerțului la o decuplare totală: relațiile comericiale cu aceasta au adoar 9% din totalul schimburilor sale.

Începând cu anul 2004, Estonia este un membru cu drepturi depline atât a Uniunii Europene şi NATO. În 2007, UE a reprezentat 70% din exporturile din Estonia şi 78% din importurile sale.

E-gunernarea face din Estonia cea mai puțin coruptă țară din fostele țări comuniste. Rezultatele reformelor radicale au fost recunoscute de către Transparency International (care a clasat Estonia cel mai puțin coruptă țară din regiune post-comunist), Fundația Heritage / Wall Street Journal (acalificat Estonia ca fiind cea mai liberă economic din toată Europa) , Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (al cărui Indicele Dezvoltării Umane a înregistrat creșterea rapidă a Estoniei a parametrilor precum calitatea vieții, educația, sănătatea și venitul mediu), iar Institutului Cato i-a acordat lui Laar premiul Milton Friedman Prize for Advancing Liberty în 2006.

După 2000, reformatorii iugoslavi au aplicat modelul său de politică.
Laar a fost cooptat în acordarea de asistenţă şi consiliere altor state democratice precum Iugoslavia (înainte de anul 2000), Republica Moldova, Ucraina (înainte de 2004), Mexic (după tranziţie proprii în 2000) şi Cuba (Miami – consiliul Dade oraş în Florida a promulgat o „Mart Laar Day” în 2003).

După Revoluţia Trandafirilor din Georgia, Laar a devenit consilier al președintelui Mihail Șaakașvili și a asistat guvernul acestuia în realizarea reformelor radicale liberale. Iar Georgia, după ce a trecut printr-un război, este în plină dezvoltare.

Acum Mart Laar este acasă, în Estonia. Are 50 de ani, face politică și scrie pe blogul său în engleză, estoniană și finlandeză. Ce scrie el pot citi și florăresele din piețe, pentru că au laptopul pe tarabă și conexiune wireless în piață.

La sfîrșitul anului 2008, Emil Boc și-a anunțat disponibilitatea de a deveni premier. A promis că, pentru că nu se pricepe la economie, își va lua buni consilieri în domeniu. Mart Laar ar fi putut fi unul dintre el. Iar cartea citită de estonian, un bun început.

P.S. Un cititor îmi atrage atenția (și-i mulțumesc) asupra faptului că acum economia Estoniei a căzut, că sînt și acolo probleme. Nu e de mirare, criza a lovit peste tot, însă ce vroiam să subliniez este faptul că acolo, acum zece ani s-a reformat un stat aflat într-o criză și mai mare. Cum ar fi reacționat Estonia la criza actuală dacă nu trecea înainte prin terapia Laar? La noi nu a existat un proiect de reformă similar (nu neapărat același, evident), asumat, aplicat și trăit. Ci doar încercări timide și nereușite.