Poate ca acesta este cîștigul, unul dintre ele. În ultima vreme vedem cum oamenii serioși încep să se gîndească la ce e de făcut, cum am ajuns aici și cum mergem mai departe.

România nu și-a pus astfel problema niciodată. Politicienii au luat decizii punctuale, în funcție de interesele momentului. Dădeau pensii pentru că aveau nevoie de electorat. Privatizau pentru că aveau nevoie de bani. Falimentau bănci pentru a acoperi furturile.
Dar România acestor încropeli nu se subsumează unui proiect, măsura x nu a fost luată pentru a se ajunge în punctul y. Ea este mai degrabă un puzzle nenorocit de vicii decît o construcție coerentă.

Faptul că acum au început să existe preocupări cu bătaie lungă, mi se pare un lucru bun. Poate singurul.

Lucrul acesta s-a văzut ieri și la conferința „Eșecul statului asistențial. Soluții de piață la criza economică”, organizată de Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria și Fundația Konrad Adenauer.

„Secolul XX a fost un secol al vorbelor fără acoperire și al laboratoarelor sociale în care s-a experimentat fără discernământ și în cvasiabsența oricăror pregătiri teoretice. Probabil că nevoia omului de a-i fi mai bine i-a aruncat pe cei de atunci în susținerea a tot felul de aventurieri politici gata oricând să îmbete cu apă rece pe oricine căsca gura la elucubrațiile lor. Secolul XX a debutat cu o conflagrație globală născută din vorbe, cele mai uzitate fiind onoarea, patria, credința și tot felul de chestii de-astea cu care se pot lua ușor mințile oamenilor și popula instantaneu cimitire imense”, crede Varujan Pambuccian, care de o vreme încoace se arată chinuit de demonul unei „schimbări de paradigmă”.

„De câte ori politicienii au avut nevoie de finanțare externă, au promis ajustări și reforme. […] Timp de 20 de ani, politicienii au propovăduit populismul în România. La acest populism s-a adăugat o mare parte a presei. De aici vine un mare risc. La un anumit prag critic al populismului, rezistența la reforme va fi atât de mare încât le va confisca partidelor viitorul politic”, socotește și Lucian Croitoru câștigurile, dar mai ales pierderile ultimelor două decenii.

Asta se întîmplă în zona reflecției, dar vom avea și decidenți capabili să facă ceva?