Fiecare cu mitingul lui, în ultima vreme. La mitingul celuilalt nici nu ne mai uităm. Nu ne interesează.

Azi țipă polițiștii. Bun, să țipe! zice românul din fața televizorului. Să țipe pînă i-oi opri eu! I-am văzut că iau șpagă. I-am văzut că nu înțeleg ce citesc, că nu știu regulile de circulație. I-am văzut intrînd în față la coadă și parcînd mașina poliției pe trecerea de pietoni. I-am văzut burtoși ca hipopotamii, fiind și singura categorie profesională căreia a fost nevoie să i se impună prin ordin să dea burta jos. Am avut de-a face cu ei, au sfidat nu doar realitatea ci și bunul simț. Să țipe că așa le trebuie!

Ieri au făcut gălăgie funcționarii. Să facă pînă li s-o acri, că nu merită nici să mă uit la ei, zice omul din fața televizorului. Incompetenți, aroganți, șpăgari. Au ținut România pe loc cu nesimțire. Sîntem singura țară în care nu se știe oficial nici cîtă populație avem, morții votează la fiecare noi alegeri, proprietatea nu s-a lămurit, nici cîte gospodării sînt, nu se știe. Dacă mi-a trebuit o informație, am dat o cafea ca s-o primesc. Am stat la un minister cîteva ceasuri, într-un antreu si în tot acest timp, funcționarele discutau despre iaurt, saculeții pentru încălțăminte și ce note au luat copiii la școală. Nici măcar un cuvînt despre ce treabă aveau ele de făcut.

Așa, urmează să țipe în stradă și profesorimea. Alții pe care nu mai vreau să-i văd. În 20 de ani nu i-am auzit nici măcar o dată țipînd în fața guvernului pentru că nu sînt materiale didactice, nu e apă sau nu sînt bani pentru cretă. Am auzit o venerabilă profesoară care urma să iasă la pensie cum spunea senină că de la revoluție nu a mai avut substanțe pentru experimente în laboratorul de chimie. Nu a mai făcut nici un experiment, nu a mai pus în eprubetă decît apă și sare, că de alea avea. M-am întrebat atunci, ce fel de dăscălime avem dacă nu-i pasă în halul ăsta de ce se întîmplă cu elevii ei? Cum de nu i-am văzut niciodată pe profesorii de chimie din toată țara adunați la porțile guvernului? Așa că, să nu-i aud! Închid televizorul.

Cînd îl deschid iar, țipă doctorii. Asta-i bună! Săptămîna trecută i-am băgat unuia cîteva milioane în buzunar, pentru un om ca mine, aproape tot salariul. Ca să se uite la nevastă-mea. S-a uitat, mi-a dat o rețetă cît alt salariu, și gata. Acum ce mai vrea? Să nu-i aud. N-au ieșit în stradă nici ei pentru că nu e ață de operații, spirt sau leucoplast, ies că nu mai e cum a fost. Criza a subțiat șpaga.

Iată de ce, nu mai vreau să mă uit nici la televizor. La unii vorbește șeful de partid de o oră, iar la alții vorbește alt șef de partid.

Să nu-i aud nici pe ăștia. Nu au nici cel mai mic bun simț, vorbește Ponta despre hoții portocalii de parcă ai lui nu au furat de au golit seifurile. Ai lui Antonescu mai că au uitat cum și-au bătut joc de singura creștere economică mai ca lumea de care a beneficiat țara asta! O crimă să spulberi strînsura acelor ani, ca și cum, după tine, potopul! Ba da, așa au făcut, au lăsat potopul.

Acum vor să mă uit la ei, să-mi placă, să-i cred și să-i votez. Nu vreau să votez pe nimeni. Nu vreau să ascult pe nimeni, așa că închid încă o dată televizorul. Fac grevă.
Atîta doar, că nici asta nu interesează pe nimeni.