• În 2004, ardelenilor li s-a oferit o autostradă, în 2005 li se ia; dar, dacă au loc anticipate, li se dă din nou!

Autostrada Brasov-Bors are o poveste foarte interesanta. Felul in care s-a nascut ideea acestui proiect si cum a inceput lucrul la autostrada care trece pe linga Cluj exprima intr-un fel, chintesenta lucrurului rau inceput, este exemplul ce demonstreaza ca drumul pavat cu cele mai bune intentii poate sa nu duca nicaieri, dar el trece, neaparat, pe la urna de vot. Autostrada pentru care s-au rasucit politicienii chiar si din saunele in care dormeau, are o istorie mai degraba politica. Ea seamana cu micii si berea oferite de baronii Sudului, dar, pentru ca Nordul a avut pretentii de staif, este altceva. Este ceva ce-o sa ne cam coste.

Cine se joaca de-a psihosociologia?
Cu doi ani inainte de alegerile din vara trecuta, un proiect care parea pornit din laboratoarele sofisticate ale unor „iredentisti” bine camuflati a dezlantuit, peste un Ardeal saracit de tranzitie, o campanie de inflamare a orgoliului local fara precedent in ultimii 50 de ani. Presa acelor ani era mijlocul excelent de manipulare, ea a fost folosita pentru ca jocurile politice ale puterii sa aiba suport in teritoriu: era vorba de lupta dintre aripa ardeleana si cea moldoveana din PSD. Ardeleanul de rind, om dezamagit de toate guvernele Romaniei, frustrat de un trai decent ca cel al vecinilor sai din Vest, vecini cu care lesne se putea compara, ajunsese foarte usor de manipulat. Aproape orice explicatie i s-ar fi oferit acestui om umilit de saracie, ar fi primit-o cu usurare. Ei bine, tezele care au fost atunci servite le cunoasteti: ardeleanul (si in special clujeanul) este un om special, mai destept, mai harnic si mai merituos decit toti confratii lui din Romania si prin urmare merita un tratament mai bun, sau merita, chiar o tara a lui, o provincie istorica pe care sa o guverneze un guvernator local. I s-a spus atunci cetateanului din Nord ca el este mai sarac pentru ca cei din Sud sau Rasarit ii maninca piinea, pentru ca zonele necivilizate ale Romaniei inghit ca niste gauri negre banii celor de aici. Argumentele erau extrem de subrede, tezele tendentioase, statisticile folosite cu reacredinta. Iar rezultatele au venit foarte repede: unii s-au saturat de România, iar altii ii dadeau afara din spitalele clujene pe bolnavii de dincolo de munti.
Pe fondul acestui orgoliu extrem de inflamat, guvernul PSD a facut publice proiectele de autostrazi convenite cu Uniunea Europeana, atit in ceea ce priveste traseul lor cit si finantarea din fonduri comunitare: autostrada care urma sa lege Ungaria de Bucuresti nu avea sa treaca prin Cluj ci pe la Arad!

Ba sa treaca pe la noi!
Stirea cum ca o frumoasa autostrada aducatoare de bani si beneficii ii ocoleste pe clujeni a facut sa explodeze orgoliul celor „din inima Ardealului”. Nimeni nu era dispus sa accepte ca specialistii care au conceput o retea de autostrazi pentru intreaga Europa, a avut in vedere argummente de oportunitate, de costuri reduse si de continuitate spre continent atunci cind au facut planurile. Culoarul IV era, conform acelui proiect prioritar pentru o Romanie europeana si nu culoarul VI, cel care inclujea Clujul. Presa locala a acuzat puterea de la Bucuresti de faptul ca ii neglijeaza din nou interesele. Ardelenii au crezut imediat ca sint in mod evident de data aceasta, victimele unei discriminari din partea bucurestenilor.
In acel moment au aparut la rampa si politicienii care pina atunci preferasera jocul din culise. Ei au sperat atunci ca pot folosi ceea ce sadisera in sufletul ardelenilor in scopuri pur electorale, ca pot atrage resursele de patriotism ale acestor oameni spre urnele ce le erau predestinate. Grupul ministrilor PSD de la Cluj, condus de Ioan Rus, a cerut expres ca guvernul sa accepte un alt proiect de autostrada, una care sa treaca pe la Cluj. Era necesar, au motivat acestia, pentru ca PSD care nu a fost niciodata simpatizat in zona sa cucereasca o data pentru totdeauna electoratul transilvanean, iar acest lucru se putea face cu mirajul autostrazii. Pentru ca Europa nu ar fi putut fi convinsa, cu astfel de argumente, sa traga autostrada mai aproape de orasul minisrilor PSD, ei au facut rost de alta. De data aceasta au apelat la americani: nu puteau eclipsa un proiect european pe bani europeni! Bechtel a fost fericitul ales si desemnat fara licitatie sa construiasca repede, sau macar sa inceapa in graba o autostrada, pina la alegerile din iunie 2004.

Autostrada PSD
Cu citeva luni inainte de alegeri, prefectul PSD de la Cluj, Vasile Soporan este chemat la Bucuresti sa semneze contractul cu Bechtel. Se fac fotografii, se bea sampanie. La inceputul campaniei electorale se incepe lucrul la autostrada in prezenta liderilor PSD, a celor care aveau sa candideze in alegeri. Era clar o actiune politica, nici macar mascata, din care sperau sa cistige capital electoral: doua utilaje au poposit pe o pajiste, presa consemna cu frenezie cum se va construi acolo o autostrada. Ca totul sa para si mai credibil, firma Bechtel a trecut la angajari. Pe tot parcursul campaniei electorale, in redactii soseau comunicate din partea Bechtel care anuntau ca se fac angajari. Inca o imensa si periculoasa iluzie, pe care politicienii nostri au creat-o cu buna stiinta. Iar Bechtel a fost cel mai bun agent electoral PSD din campania de anul trecut. Banii pe care ar fi trebuit sa-i aloce guvernul Romaniei pentru a construi o autostrada cu costuri de 30% mai mari decit cea de pe culoarul IV nu erau, desigur, niciunde. Romania chiar nu-si putea permite luxul de a face cite o autostrada peste tot pe unde doreau pesedistii sa cistige alegerile.

Pe autostrada lor trece si Boc
Orice politician rational ar fi acceptat scenariul deja scris de PSD, din motive foarte usor de intuit. Asa a facut si Emil Boc, in momentul in care a devenit candidatul PD la Primaria Cluj. El a declarat ca recunoaste necesitatea autostrazii si ca se va lupta pentru ca acest proiect sa se realizeze. Era vorba de un electorat care avea asteptari foarte mari: de la Bechtel astepta salarii mari, de la statul roman despagubiri imense pentru terenurile ce urma sa le ocupe autostrada,firmele sa prinda contracte de lucrari, iar istoricii se bucurau si ei ca vor fi platiti pentru descarcarea de sarcina arheologica a zonei. Cum sa dezamagesti o mare de iluzii? Boc a mers mai departe si el, pe autostrada PSD-ista, iar tactica lui s-a dovedit buna – a cistigat alegerile fara sa-i piarda pe cei care isi agatasera sperantele de autostrada lui Ioan Rus.

Ce sa faci cu o castana fierbinte?
Dupa entuziasmul alegerilor, a venit si clipa adevarului. Traian Basescu a spus ca autostrada Bors Brasov nu se justifica. Tariceanu a spus ca nu sint bani, ca nici in 2004 guvernul PSD nu a alocat sumele necesare acoperirii lucrarilor facute demonstrativ. Proiectata de dragul ardelenilor ce trebuiau sa-i voteze, pesedistii tradati in iunie urmaresc cu atentie echilibristica pe care trebuie sa o faca democratul Boc pentru a se mentine pe autostrada lor. Boc s-a luptat precum predecesorul sau, Ioan Rus, sa obtina fondurile necesare continuarii lucrarilor. Este o logica politica fireasca: de ardeleni si de sustinerea lor mai are inca nevoie, iar pesedistii abia asteapta un insucces al sau in „lupta” cu cei de la Centru pentru a-i sublinia, prin comparatie, lipsa de forta politica. Singura sa optiune este aceea de a se lupta pentru un proiect pe care cei detasati de patriotismul local nu-l accepta. Si iata cum, Emil Boc, un democrat cu largi vederi europene, va continua autostrada ardeleana, sub presiunea somerilor de la Bechtel si a apropiatelor alegeri anticipate.

Bechtel – glorie scurta, scandaluri indelungate
Cu doar doua zile inainte de algerile locale, in care se confruntau ministrul inca in functie Ioan Rus, unul dintre marii sustinatori ai constructiei autostrazii transilvane, si democratul Em
il Boc, un comunicat de presa al companiei Bechtel sosea pe faxurile redactiilor anuntind angajari masive de muncitori pentru lucrarile la autostrada. Cu citeva saptamini inainte de momentul electoral, se inaugurau cu mare fast, in prezenta conducerii de stat si de partid a momentului, lucrarile la autostrada. Momentul a fost umbrit doar de lipsa de la festivitati a fostului ambasador SUA, jenat de semnificatia momentului, dar si de un articol caustic din Financial Times, care dezvaluia cititorilor sai faptul ca premierul roman Nastase are „greturi” la licitarea marilor lucrari de infrastructura. „Autostrada inseamna o adevarata mana cereasca pentru clujeni”, titra presa scrisa locala, trecind in revista promisiunile guvernantilor. Se contabilizau astfel nu mai putin de 800 de locuri de munca pentru moment, urmind cu alte angajari sa fie facute, pina la completarea unui numar de pina la doua mii de salariati. Cuprinsi de febra vinzarilor, producatorii de ciment si de alte materiale de constructii trepidau in asteptarea momentului semnarii contractelor cu antreprenorul. Nici nu rasunase inca prima lovitura de cazma, ca firmele de constructii locale, mai mici sau mai mari, se laudau cu faptul ca au reusit sa subcontracteze lucrari la autostrada.
Momentul de glorie s-a terminat insa repede. Alegerile au trecut iar promisiunea autostrazii n-a jucat rolul scontat. Daca, la inceputuri, oficialii Bechtel se declarau inamorati de muncitorul roman, harnic si priceput in toate, o data cu trecerea timpului opiniile au inceput s se schimbe. Muncitorul roman a inceput sa acuze salariul de mizerie si munca de sclav. In scurt timp, angajatii romani s-au plins ca americanii refuza sa le mai plateasca orele suplimentare si s-au declarat nemultumiti si de diferentele „foarte mari” de salarii intre ei si muncitorii turci. Potrivit acestora, in timp ce romanii cistigau 3,3 milioane de lei pe luna, turcii ar fi primit 2000 de euro. De altfel, previziunile facute de analistii de la Financial Times s-au adeverit: noul guvern a inceput prin a diminua finantarea, urmind ca mai apoi sa suspende lucrarile la autostrada. De curind, Bechtel a anuntat ca isi reduce activitatea, urmind sa disponibilizeze o parte din personal, fapt care a generat cresterea tensiunilor sociale. Premierul Tariceanu a acuzat compania Bechtel ca incearca un santaj social si i-a avertizat pe americani ca nu va accepta aceasta modalitate de negociere. Se pare insa ca, pentru actuala putere, este prea tirziu – in comunele clujene de pe traseul autostrazii, muncitorii se pling ca „presedintele Basescu nu le mai plateste salariile”…