• Gheorghe Funar a devenit, de ieri, istorie • Acest personaj a fost o celebritate în felul sau, veştile despre isprăvile primarului de la Cluj făcînd deliciul presei timp de peste un deceniu •

Partenerul de „afaceri” politice al lui Ion Iliescu
A ajuns in fotoliul de primar in 1992, ca reprezentant al PUNR, dar beneficiind si de sustinerea FSN. Ion Iliescu a fost, la vremea aceea, un sustinator din culise al nationalistului de pe Somes. Serviciu pe care – de altfel – i l-a intors la prezidentiale. Presa tutelata de FSN, la primele alegeri, publica poezii dedicate lui Funar pe prima pagina. Sentimentele antimaghiare au fost speculate la maxim. Atmosfera pro-Funar s-a mai rarefiat dupa primul mandat – si partidele evoluasera, dar si presa. Pe prima pagina, in locul poeziilor patriotice se publicau articole in care era criticata dur administratia Funar. Cu fiecare an care trecea, ceva se pierdea si altceva se adauga in balanta care l-a tinut la cirma orasului. Funar a ajuns, inevitabil, sa-i ajute chiar si pe adversarii sai in cite o problema punctuala. A avut timp sa „cumpere” bunavointa, incet si sigur, a foarte multi clujeni. A dat case, terenuri, autorizatii, diplome, functii… Ceea ce fusese un sprijin sentimental, dupa citiva ani de administratie, a ajuns unul interesat. Atita timp cit Gheorghe Funar a avut un consiliu in care putea sa obtina majoritatea, socotelile lui au iesit, iar clujenii, electoratul sau stabil, l-au ales de cite ori au avut ocazia. Pentru ei, Funar rezolva doua probleme considerate importante: le tinea piept ungurilor si asigura guvernarea orasului in limitele unor exigente modeste.

„Timpul” a avut rabdare
In anul 2000, alegerile locale l-au scos din nou invingator. Inca nu venise timpul unei schimbari. Ecourile „conflictelor” interetnice nu se stinsesera pe deplin, iar patrimoniul industrial al comunitatii inca nu se impartise in intregime. Mai era ceva de aparat in fata competitorilor maghiari. In plus, nici contracandidatul lui nu a fost unul de mare calibru. Gheorghe Funar a cistigat din nou alegerile. Insa, de data aceasta, nu mai avea un partid puternic in spate. Farimitarea PUNR i-a fost fatala. Oamenii lui din teritoriu il parasisera, cei mai multi intrind in actualul PSD. Funar s-a trezit si in Consiliul Local fara sustinerea de alta data. In plus, un consilier PSD, Stefan Dimitriu, cucerise teren, cu fiecare an si fiecare mandat. El avea sa devina principalul sau adversar, iar lupta dintre cei doi a luat sfirsit abia ieri seara.

Inceputul sfirsitului
Stefan Dimitriu si-a creat un puternic grup de sustinatori in Consiliul local. I-a coagulat in jurul sau si pe liberali si pe UDMR-isti, i-a convins ca opteaza pentru o varianta comuna si astfel a reusit, pentru prima data in cei 12 ani, sa-l infrunte pe Funar de pe pozitiile unui Consiliu pe care primarul nu-l mai putea controla. Din acel moment, Funar a inceput sa piarda teren cu fiecare zi care trecea. Disputa de proportii incredibile dintre primarul obisnuit sa aiba puterea absoluta in Primarie si consilierii care nu-i mai faceau jocurile a devenit bumerangul ce s-a intors si l-a lovit in plin pe 6 iunie. Oamenii au priceput ca un primar care nu are o echipa capabila sa obtina majoritatea in Consiliu nu poate face mare lucru. De aceea, putem spune astazi ca acei consilieri care au tinut piept atacurilor lui Funar au avut o contributie substantiala la infringerea lui Gheorghe Funar in acest an.

Nimic prea mult!
Fireste, Funar a pierdut alegerile de duminica si pentru ca specia politica are o durata de viata relativ mica. Un popor care s-a fript cu un comunism ce parea etern nu mai suporta longevitatile politice. Rolul politic al acestui personaj se cam incheiase, oricum, electoratul sau maturizindu-se si din punct de vedere psihologic. Nimeni nu mai crede astazi, cu adevarat, ca acest oras poate deveni teatrul unui razboi interetnic. Dupa cum nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca, in cele trei campanii locale prin care a trecut, Gheorghe Funar nu a avut niciodata adversari de calibrul lui Boc si Rus.

Gheorghe Funar – 12 ani de mandat
Trei mandate in fruntea Clujului au fost suficiente pentru Gheorghe Funar, este concluzia la care au ajuns clujenii care s-au prezentat duminica la vot. Aceasta pentru ca, probabil, multi au retinut din cariera de 12 ani in funtea Primariei lungul sir de scandaluri, de conflicte, de circ.
• 1992-1996: Gheorghe Funar (PUNR) cistiga alegerile dupa turul II de scrutin si incepe construirea carierei de primar-gospodar;
• In mandatul sau demareaza sapaturile arheologice din Piata Unirii, care sint la un pas de a duce la izbucnirea unui conflict interetnic la Cluj;
• Are loc grotesca inmormintare a „linistii romanilor”;
• Apar primele acuze de coruptie si implicarea in dosarele Flip sau Van Wijk.
• 1996-2000: cistiga alegerile din primul tur de scrutin, speculind un ipotetic pericol maghiar;
• Este perioada in care se deruleaza afacerile cu Primaria ale fiului sau, Sabin: aerul conditionat, butonii reflectorizanti, trandafirii pentru spatiile verzi;
• Are loc si episodul cu gunoiera in care sint aruncati, simbolic, liderii Romaniei de la acea vreme;
• 2000-2004: cistiga alegerile din cel de-al II-lea tur de scrutin, sub steagul PRM, la o diferenta de doar 8.000 de voturi;
• Considera dizolvat Consiliul Local si pune ciolane de vita pe mesele consilierilor, dupa care le leaga acestora scaunele;
• A propus clujenilor proiecte faraonice ori hilare, nerealizabile: Tunelul pe sub Feleac, construirea unui acvariu urias cu un planetariu deasupra, realizarea unei cópii in marime naturala a Columnei lui Traian.