Oricite socoteli si-au facut politicienii pe seama acestui 24 ianuarie, nu le-au iesit la tirg cum le planuisera acasa. Ar fi vrut sa joace Hora Unirii in piata publica, sa dea mina cu toata lumea, sa stea relaxati linga busturi istorice si sa asculte discursuri plicticoase, cu gindul aiurea. Ar fi vrut sa se vada seara la televizor, in prima stire de la ora 19, frumos imbracati, de multime adulati, ei, cei care respecta istoria acestui neam si realizarile lui din trecut.

Au alocat bani buni de la buget ca sa stea in fata, sa puna iar coroane la monumentele eroilor, sa cinte iar fanfara, sa incremeneasca iar orasele tarii ca in solemne clipe de glorie. De trecuta glorie. De fals respect pentru tara, de ales cabotinism, de reala grija fata de alegerile care se apropie.

In fond, nu ne pot spune mai mult de atit. Stim foarte bine astazi ce ar insemna pentru noi respectul fata de tara si fata de istoria ei. Sa nu o aduci in pragul saraciei, sa nu furi din munca ei, sa nu guvernezi ca un incompetent, sa nu dormi in parlament, sa nu faci portia ta mult mai mare decit cea a lui Badea Cirtan… Adevaratul patriotism s-ar masura in eficienta unei politici inteligente. Adevaratul patriot ar scoate tara din rusine si mizerie, i-ar reda respectul fata de sine. Daca astazi romanii au ajuns sclavi pe plantatiile si-n latrinele occidentale, la ce bun ca fanfara cinta in piata publica la sarbatoarea cutare sau cutare? Satul parca de festivismul jenant de pe la noi, insusi Dumnezeu s-a gindit sa-l mai tempereze si i-a troienit zapezile, ca in poveste.