Haideți, spuneți cu mâna pe inimă, că, de când a început zavera noastră politică, nu ați simțit dorul de a citi o pagină sau două din Caragiale, sau cel puțin câteva rânduri din amintirile colonelului Locusteanu [1].

Dacă e așa cum cred eu, atunci trebuie să recunoașteți că, citind textul care urmează [2], veți ajunge la aceeași concluzie cu autorul lui. Adică este foarte dureros și inadmisbil. Care va să zică, nu are dreptul!.

Deci, vă invit să citiți ceva ce nu merită ratat: Citește în continuare „Umbra lui Farfuridi. La Cluj” →