Maxim Kalașnikov sau cum s-a transformat trompeta Kremlinului în cronicarul prăbușirii

Maxim Kalașnikov sau cum s-a transformat trompeta Kremlinului în cronicarul prăbușirii

În ultimele săptămâni, vocea unuia dintre cei mai vizibili bloggeri militari ruși, Maxim Kalașnikov, a început să sune strident. Patriot declarat, „Z-propagandist” cu ani de experiență în justificarea agresiunii Moscovei, el publică acum texte care seamănă mai degrabă cu avertismente apocaliptice.

Într-o postare de la începutul lui iulie, Kalașnikov scria că Rusia se apropie de „o prăbușire economică” inevitabilă. Compara momentul cu prăbușirile de sistem din trecut, de la Imperiul Țarist la URSS. Mesajul e limpede: războiul prelungit nu mai poate fi susținut, iar efectele se resimt direct în economie și în viața oamenilor.

Nici armata nu scapă. Într-o altă intervenție, bloggerul admitea că soldații sunt lăsați fără echipamente, că răniții zac pe câmpurile de luptă și că logistica e un dezastru. „O mașină de măcinat carne” — așa descrie realitatea de pe front, acolo unde militarii își cumpără singuri hainele și accesoriile de bază.

Și mai șocant: Kalașnikov recunoaște că Ucraina lovește eficient în „creierul” complexului militar rus, eliminând ingineri și specialiști de vârf. O recunoaștere rară, venită chiar din interiorul propagandei.

De la apologia regimului la critica lui, tonul lui Kalașnikov s-a schimbat radical. El avertizează acum că, dacă războiul nu se încheie până la sfârșitul anului, „un val va veni de pe front”, amintind de revoltele soldaților ruși din 1917. Altfel spus, nu doar Ucraina ar putea doborî Rusia, ci chiar propriii ei soldați.

Mesajele lui Maxim Kalașnikov nu sunt simple „postări pe Telegram”. Ele arată fisurile adânci din interiorul frontului și al societății ruse. Când un propagandist oficial ajunge să vorbească de criză, prăbușire și revoltă, semnalul nu mai poate fi ignorat.

Lukașenko, „mesagerul secret” între Trump și Putin: cum vrea liderul din Minsk să facă pace și să-și crească influența

Lukașenko, „mesagerul secret” între Trump și Putin: cum vrea liderul din Minsk să facă pace și să-și crească influența

Aleksandr Lukașenko a deschis porțile palatului prezidențial din Minsk pentru un interviu-maraton de trei ore cu jurnaliștii de la „Time”. Fără cenzură, fără subiecte interzise, liderul belarus a povestit cum a devenit intermediarul discret dintre Donald Trump și Vladimir Putin, cu scopul de a aduce pacea în Ucraina și, nu mai puțin important, de a readuce Belarusul în joc pe scena internațională.

Lukașenko se descrie ca „sfetnicul” lui Putin și omul care poate transmite mesaje direct între Washington și Kremlin. A facilitat întâlniri secrete între emisari ai lui Trump, oficiali americani și reprezentanți ruși, iar mesajul său e clar: Rusia ar fi dispusă să negocieze, chiar dacă bombele încă cad.

Planul său de pace e categoric – Statele Unite ar trebui să recunoască anumite teritorii din sud-estul Ucrainei ca fiind sub control rus, în schimbul unui acord de lungă durată. Lukașenko spune că Putin regretă mersul războiului și că economia rusă e sub presiune serioasă, cu veniturile din petrol și gaze prăbușite cu 28% și trei luni consecutive de scăderi. Printre ideile puse pe masă s-a numărat și un armistițiu aerian, pe care Moscova l-ar accepta dacă Ucraina și-ar opri atacurile.

Liderul autoritar de la Minsk nu a ratat ocazia să critice politica externă americană, acuzându-l pe Trump de inconsecvență, dar recunoscând că îl preferă în fruntea SUA. A spus răspicat că America rămâne o superputere, chiar dacă își spală rufele murdare în public.

Lukașenko vede un summit istoric Trump–Putin, poate chiar cu Zelenski la masă. Pe Trump îl vede demn de un Premiu Nobel pentru Pace. Știe însă că Kievul ar refuza Minsk ca loc de întâlnire, dar susține că ar putea găzdui și organiza totul la milimetru: agendă clară, documente pregătitoare, reguli bătute în cuie.

Mesajul lui e mai mult decât ambițios: Belarus poate fi puntea dintre Est și Vest, locul unde marile puteri își lasă armele la ușă și vorbesc față în față. Rămâne doar de văzut dacă Washingtonul și Kievul vor accepta acest joc și dacă „mesagerul secret” nu este doar un simplu lăudăros.