Documente scurse și analizate de platforma armeană FIP.am arată cum Agenția pentru Design Social, o structură de influență apropiată Kremlinului, ar fi plănuit folosirea unor actori media din România pentru a împinge narațiuni false împotriva Maiei Sandu. În dosar apare și numele lui Sebastian Ghiță.

Războiul informațional al Rusiei în Europa nu se poartă doar prin boți, site-uri clonă și conturi anonime. Uneori, planul este mai simplu și mai eficient: se caută o voce locală, recognoscibilă, eventual controversată, dar cu acces la public, iar prin ea se injectează în spațiul public o poveste fabricată la Moscova.

Asta reiese dintr-un pachet de documente scurse și analizate de platforma armeană FIP.am, care descrie campanii coordonate de influență politică și informațională desfășurate de actori ruși în mai multe țări europene, inclusiv Armenia, Franța, Germania, Norvegia, Ucraina și Republica Moldova. Documentele ar proveni din zona Agenției pentru Design Social – Social Design Agency (SDA) – o structură despre care FIP.am scrie că funcționează sub supravegherea de facto a lui Serghei Kiriienko, prim-adjunct al șefului Administrației Prezidențiale ruse.

În partea referitoare la Republica Moldova apare și o conexiune românească: Sebastian Ghiță, fost deputat, om de afaceri în media și fondator al România TV. Potrivit documentelor citate de FIP.am, SDA ar fi discutat ideea de a-l folosi pe Ghiță pentru a lansa acuzația că administrația Maiei Sandu ar fi încercat să blocheze difuzarea unor știri negative despre el la România TV, în schimbul sumei de 150.000 de euro.

Din informațiile disponibile nu rezultă că Ghiță era „ținta” operațiunii, ci mai degrabă că era gândit ca instrument. Adică un actor suficient de cunoscut în spațiul media românesc și moldovenesc pentru ca, prin vocea lui, o narațiune construită extern să pară locală, autentică și verificabilă.

Aceasta este una dintre regulile de bază ale propagandei moderne: mesajul nu trebuie să vină direct de la Moscova. Dimpotrivă, cu cât traseul este mai opac, cu atât operațiunea are șanse mai mari să funcționeze. O poveste lansată de o figură locală, preluată de un post TV, redistribuită pe rețele sociale și apoi citată de site-uri obscure capătă, în timp, aparență de „dezvăluire”.

În cazul Republicii Moldova, documentele descriu un interes constant pentru discreditarea președintei Maia Sandu și pentru slăbirea încrederii în guvernarea pro-europeană. FIP.am notează că au fost folosite pretinse „investigații” despre activitatea Fundației Sandu, iar Maia Sandu apare între principalele ținte ale unor platforme precum sng.today și sng.fm, atribuite de sursele citate Agenției pentru Design Social și finanțării Kremlinului.

Moldova este tratată, în aceste planuri, ca o zonă activă de război informațional. Ținta nu este doar un lider politic, ci orientarea europeană a țării. Sandu trebuie prezentată ca suspectă, coruptă, controlată sau vulnerabilă; presa regională trebuie folosită ca multiplicator; iar spațiul românesc devine util tocmai pentru că are audiență, limbă comună și influență directă peste Prut.

Aici intră în scenă România TV și ecosistemul media adiacent. Documentele nu arată doar o tentativă de manipulare a opiniei publice din Moldova, ci și felul în care platforme media din România pot deveni, voluntar sau involuntar, vectori de amplificare pentru operațiuni construite în altă parte. Cazul Ghiță ilustrează perfect această logică: nu contează neapărat dacă actorul local știe întregul scenariu. Contează că poate livra mesajul cu o credibilitate pe care un site anonim pro-rus nu ar avea-o.

Pachetul analizat de FIP.am descrie și operațiuni sub „steag fals”. În Armenia, unele acțiuni ar fi fost concepute pentru a părea coordonate din Turcia. În Franța, operațiuni atribuite în aparență Ucrainei sau unor grupări armene ar fi urmărit inflamarea tensiunilor sociale și religioase. În alte cazuri apar politicieni, influenceri, un general american în retragere, un fost deputat german și un „oligarh român”, formulare pe care documentele nu o clarifică în acel punct.

Modelul este același: nu se promovează direct Rusia, ci se produc confuzie, furie și neîncredere. Nu se spune neapărat „Moscova are dreptate”, ci „toți mint”, „Occidentul manipulează”, „liderii pro-europeni sunt corupți”, „Ucraina profită de voi”, „Moldova este controlată din exterior”. Este propaganda adaptată epocii rețelelor sociale: mai puțină doctrină, mai mult zgomot.

În cazul Maiei Sandu, miza este evidentă. Republica Moldova a devenit, după invazia rusă în Ucraina, una dintre frontierele cele mai expuse ale confruntării dintre Rusia și Occident. Un guvern pro-european la Chișinău înseamnă pierdere de influență pentru Kremlin. De aceea, atacurile informaționale nu sunt simple episoade de campanie electorală, ci parte a unei strategii mai largi de destabilizare.

Pentru România, dezvăluirile ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu pentru că fiecare mesaj critic la adresa Maiei Sandu ar fi automat propagandă, ci pentru că spațiul media românesc poate fi folosit ca infrastructură de export pentru narațiuni anti-europene în Republica Moldova. O televiziune de aici poate deveni, prin preluări și decupaje, muniție politică dincolo de Prut.

Cea ce demonstrează că propaganda rusă nu are nevoie întotdeauna de agenți declarați, ci de vulnerabilități, de orgolii locale, mai ales dacă ele sunt ale unor oameni cu notorietate. Propaganda rusă are nevoie de televiziuni dispuse să transforme insinuarea în breaking news, precum și de un public obosit și suspicios.

În această arhitectură, România nu este doar spectator. Este teritoriu de tranzit, cutie de rezonanță și, uneori, furnizor de personaje. Iar documentele analizate de FIP.am arată cât de atent este calibrată această mașinărie: mesajul se fabrică la centru, dar trebuie să pară născut pe plan local. Iar aici începe pericolul!