Un atac rusesc limitat asupra teritoriului NATO ar putea fi detectat în câteva minute, iar mecanismele politice și militare ale Alianței ar începe să funcționeze aproape imediat. Problema ar apărea după aceea: deplasarea forțelor grele europene către zona atacată ar putea dura săptămâni. The i Paper reconstruiește, cu ajutorul experților militari, primele minute, ore și zile ale unui asemenea scenariu.

Nu ar fi neapărat vorba despre începutul unei invazii masive a Europei. Un scenariu considerat mai plauzibil de analiști este cel al unei operațiuni limitate și foarte rapide, prin care Rusia ar încerca să pună NATO în fața unui fapt împlinit înainte ca Alianța să poată concentra suficiente forțe în zona atacată.

Într-o amplă analiză publicată de The i Paper, sunt luate în calcul mai multe variante ipotetice: o operațiune împotriva insulelor Svalbard sau Åland, o incursiune limitată în Estonia, Letonia, Lituania ori Polonia sau o tentativă de creare a unui coridor terestru către exclava rusă Kaliningrad.

Scopul exercițiului nu este să prezică un război iminent, ci să răspundă unei întrebări devenite tot mai importantă pentru planificatorii militari occidentali: ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar testa efectiv garanția de apărare colectivă oferită de NATO?

Primele minute: atacul ar fi observat aproape imediat

Potrivit scenariului descris de publicația britanică, pregătirea operațiunii ar putea dura luni. Ar include recunoaștere, operațiuni speciale, activități clandestine și construirea unui pretext politic pentru intervenție.

Atacul propriu-zis ar trebui însă să fie rapid.

Una dintre posibilități ar fi utilizarea unui contingent relativ redus sau chiar a unor militari fără însemne, după modelul „omuleților verzi” folosiți în Crimeea în 2014. Pretextul ar putea fi, de exemplu, necesitatea „protejării” unei populații rusofone.

O asemenea operațiune ar fi detectată aproape imediat de sistemele occidentale de supraveghere: sateliți, interceptări electronice, informații militare și servicii de informații.

În primele 30 de minute, conducerile politice și militare ale statelor NATO ar începe să fie alertate.

De la Articolul 4 la Articolul 5

În următoarea jumătate de oră ar începe reuniunile de urgență ale guvernelor, iar Consiliul Nord-Atlantic ar putea fi convocat.

Primul mecanism activat ar putea fi Articolul 4 al Tratatului Atlanticului de Nord, care permite consultări între aliați atunci când un stat membru consideră că integritatea sa teritorială, independența politică sau securitatea îi sunt amenințate.

Problema decisivă ar deveni însă Articolul 5: principiul potrivit căruia un atac armat împotriva unui membru NATO este considerat un atac împotriva tuturor.

În paralel cu deliberările politice ar începe activarea planurilor militare ale Alianței. NATO dispune din 2023 de noi planuri regionale de apărare pentru trei mari zone: Atlanticul și nordul Europei, Europa Centrală și regiunea baltică, respectiv sud-estul Europei și zona Mării Negre.

Primele forțe disponibile ar fi cele aflate deja pe flancul estic.

Primele două zile: începe cursa contra cronometru

În orele următoare, aviația NATO și-ar intensifica misiunile de supraveghere și apărare, forțele navale ar începe să se repoziționeze, iar unitățile cu un nivel ridicat de pregătire ar primi ordine de deplasare.

Forțele aeropurtate și trupele speciale ar putea ajunge relativ repede.

Mult mai dificilă ar fi însă transportarea către est a unităților grele, cu blindate, artilerie, sisteme antiaeriene, muniții și întreaga infrastructură logistică necesară unui război de mare intensitate.

În același timp, presupune scenariul The i Paper, Rusia ar încerca să consolideze cât mai repede teritoriul ocupat. După trupele inițiale ar putea urma sisteme de apărare antiaeriană, artilerie, război electronic și unități de geniu.

Obiectivul ar fi transformarea succesului militar inițial într-un fapt politic greu de inversat.

Experiența Ucrainei oferă deja un model posibil: instalarea unor administrații obediente, campanii propagandistice și eventual organizarea unor referendumuri nerecunoscute internațional.

Războiul nu s-ar purta numai pe câmpul de luptă

Atacul militar ar putea fi însoțit de operațiuni cibernetice și de dezinformare.

Țintele nu ar fi numai sistemele militare. Rețelele energetice, comunicațiile, transporturile, infrastructura comercială și sistemele informatice civile ar putea fi supuse unor atacuri destinate să îngreuneze mobilizarea occidentală.

La fel de important ar deveni războiul informațional.

Unul dintre obiectivele Moscovei ar putea fi divizarea opiniei publice occidentale și alimentarea disputelor între statele NATO asupra oportunității unui răspuns militar.

Într-un asemenea scenariu, miza nu ar fi doar teritoriul ocupat, ci însăși credibilitatea Articolului 5.

Problema celor 60–90 de zile

Aici se află principala vulnerabilitate identificată de analiza publicației britanice.

NATO poate detecta un atac în câteva minute și poate începe procesul decizional în câteva zeci de minute. Avioanele pot fi ridicate de la sol foarte repede, iar unele unități pot fi deplasate în câteva ore sau zile.

O armată grea se deplasează însă mult mai încet.

The i Paper îl citează pe analistul militar Richard Hooker, potrivit căruia Germania, Franța, Italia și Marea Britanie ar avea nevoie de aproximativ 60–90 de zile pentru a desfășura o divizie în Lituania.

Această diferență dintre viteza atacului și viteza mobilizării reprezintă cheia întregului scenariu.

În cazul unei operațiuni rusești fulger, primele confruntări ar trebui purtate în mare măsură de armatele statelor aflate direct în zona atacată și de forțele NATO deja desfășurate acolo.

În spatele lor s-ar afla o putere militară occidentală considerabilă, dar care trebuie mai întâi adusă pe câmpul de luptă.

Transportul trupelor și echipamentelor prin Europa presupune trenuri, șosele, poduri capabile să suporte tehnică militară grea, treceri de frontieră, combustibil, muniții și o infrastructură logistică uriașă.

Și America?

O altă necunoscută majoră este dimensiunea participării Statelor Unite.

Capacitatea militară europeană a crescut după invazia rusă a Ucrainei, dar numeroase capacități esențiale ale NATO continuă să depindă într-o măsură importantă de SUA.

Într-un conflict de durată ar apărea și alte probleme: stocurile de muniție, disponibilitatea dronelor și a sistemelor antiaeriene, capacitatea industriei de apărare și efectivele armatelor europene.

Dacă războiul s-ar extinde, unele state ar putea ajunge la mobilizarea rezerviștilor și la reorganizarea economiei pentru un conflict prelungit.

Adevărata miză: faptul împlinit

Scenariul descris de The i Paper nu demonstrează că Rusia pregătește un atac asupra NATO și nici că un asemenea conflict este inevitabil.

El indică însă natura problemei cu care se confruntă Alianța.

Punctul vulnerabil nu pare să fie capacitatea NATO de a afla că a început războiul. Nici măcar capacitatea de a decide că trebuie să răspundă.

Problema este timpul dintre cele două momente decisive: cucerirea unui teritoriu și sosirea unei forțe suficient de mari pentru a-l recupera.

Pentru Moscova, tocmai această fereastră ar putea face atractivă, cel puțin teoretic, o operațiune limitată: ocuparea rapidă a unei suprafețe relativ mici și obligarea NATO să aleagă ulterior între acceptarea faptului împlinit și declanșarea unei operațiuni militare majore pentru restabilirea frontierelor.

Într-un asemenea război, primele minute ar conta. Dar primele zile ar putea decide totul.

Sursa principală: The i Paper, „Minute by minute: How a Russia attack on Europe would unfold”. Scenariul prezentat de publicația britanică este unul ipotetic, construit pe baza analizelor și opiniilor experților militari consultați de jurnaliști.