Lukașenko, „mesagerul secret” între Trump și Putin: cum vrea liderul din Minsk să facă pace și să-și crească influența

Lukașenko, „mesagerul secret” între Trump și Putin: cum vrea liderul din Minsk să facă pace și să-și crească influența

Aleksandr Lukașenko a deschis porțile palatului prezidențial din Minsk pentru un interviu-maraton de trei ore cu jurnaliștii de la „Time”. Fără cenzură, fără subiecte interzise, liderul belarus a povestit cum a devenit intermediarul discret dintre Donald Trump și Vladimir Putin, cu scopul de a aduce pacea în Ucraina și, nu mai puțin important, de a readuce Belarusul în joc pe scena internațională.

Lukașenko se descrie ca „sfetnicul” lui Putin și omul care poate transmite mesaje direct între Washington și Kremlin. A facilitat întâlniri secrete între emisari ai lui Trump, oficiali americani și reprezentanți ruși, iar mesajul său e clar: Rusia ar fi dispusă să negocieze, chiar dacă bombele încă cad.

Planul său de pace e categoric – Statele Unite ar trebui să recunoască anumite teritorii din sud-estul Ucrainei ca fiind sub control rus, în schimbul unui acord de lungă durată. Lukașenko spune că Putin regretă mersul războiului și că economia rusă e sub presiune serioasă, cu veniturile din petrol și gaze prăbușite cu 28% și trei luni consecutive de scăderi. Printre ideile puse pe masă s-a numărat și un armistițiu aerian, pe care Moscova l-ar accepta dacă Ucraina și-ar opri atacurile.

Liderul autoritar de la Minsk nu a ratat ocazia să critice politica externă americană, acuzându-l pe Trump de inconsecvență, dar recunoscând că îl preferă în fruntea SUA. A spus răspicat că America rămâne o superputere, chiar dacă își spală rufele murdare în public.

Lukașenko vede un summit istoric Trump–Putin, poate chiar cu Zelenski la masă. Pe Trump îl vede demn de un Premiu Nobel pentru Pace. Știe însă că Kievul ar refuza Minsk ca loc de întâlnire, dar susține că ar putea găzdui și organiza totul la milimetru: agendă clară, documente pregătitoare, reguli bătute în cuie.

Mesajul lui e mai mult decât ambițios: Belarus poate fi puntea dintre Est și Vest, locul unde marile puteri își lasă armele la ușă și vorbesc față în față. Rămâne doar de văzut dacă Washingtonul și Kievul vor accepta acest joc și dacă „mesagerul secret” nu este doar un simplu lăudăros.

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko continuă să își mențină controlul absolut asupra Belarus printr-o campanie susținută de suprimare a societății civile, sprijinită activ de Rusia. În ciuda alegerilor prezidențiale programate pentru 26 ianuarie 2025, puțini oameni cred într-un proces electoral autentic, având în vedere istoria recentă a represiunii și abuzurilor antidemocratice în această țară.

Un moment crucial care a atras atenția internațională a fost deturnarea unui avion de linie în 2021, o mișcare fără precedent care a demonstrat dorința regimului de a-și elimina oponenții, indiferent de costurile internaționale.

Cazul Ryanair: Represiune la nivel global

Pe 23 mai 2021, autoritățile din Belarus au forțat un avion Ryanair, aflat în drum din Atena către Vilnius, să aterizeze la Minsk sub pretextul unei amenințări cu bombă. În realitate, această operațiune a fost orchestrată pentru a-l aresta pe jurnalistul Roman Protasevici, un critic vocal al regimului. Incidentul a stârnit indignare internațională, fiind văzut ca un act de „piraterie de stat”.

Cu sprijinul Rusiei, care a apărat Belarusul la nivel internațional și i-a oferit sprijin diplomatic, Lukașenko a ignorat sancțiunile impuse de Uniunea Europeană și alte state occidentale. Incidentul a marcat escaladarea represiunii regimului dincolo de granițele sale, transformându-l într-un pericol pentru securitatea aeriană internațională.

Sprijin rusesc și control total

După protestele masive din 2020, Moscova a sprijinit regimul Lukașenko nu doar economic, ci și strategic. Forțele de ordine din Belarus au primit asistență în formare și tehnologie din partea Rusiei, consolidând astfel mașinăria represivă a regimului. Cu ajutorul Rusiei, Lukașenko a eliminat vocile critice din media independentă, iar activitatea ONG-urilor a fost practic anihilată.

Astăzi, peste 1.300 de prizonieri politici se află încă în detenție. Mulți lideri ai opoziției au fost nevoiți să-și continue activitatea din exil, precum Svetlana Tihanovskaia, care a denunțat regimul ca fiind „un apendice al Kremlinului”.

Deschiderea simulată

În ultimul timp, Lukașenko a încercat să-și îmbunătățească imaginea internațională, eliberând un număr oarecare de prizonieri politici. Totuși, aceste gesturi sunt percepute de experți ca parte a unei campanii de a câștiga timp și de a reduce presiunea sancțiunilor economice internaționale. Între timp, represiunea internă continuă fără milă, iar vocile critice rămân în continuare reduse la tăcere.

Cronica unei realegeri anunțate

Deturnarea avionului Ryanair a fost doar un episod dintr-un lung șir de acțiuni represive, care demonstrează cum un regim poate utiliza mijloace extreme pentru a-și consolida puterea. Sprijinul constant al Rusiei asigură Belarusului o oarecare protecție internațională, dar, în același timp, transformă țara într-un simbol al autoritarismului și al sfidării normelor internaționale.

În timp ce Lukașenko își pregătește „realegerea”, pentru poporul belarus alegerile din 2025 rămân o formalitate, iar drepturile și libertățile lor sunt mai îndepărtate ca oricând.

În imagine: Aleksandr Lukașenko, alături de proaspăt detronatul dictator Bashar al-Assad, în decembrie 2003 | foto: imagine din domeniul public via Wikipedia