Etichetă: AI

84 de ani de anonimat s-au încheiat: inteligența artificială l-a identificat pe călăul din celebra fotografie a Holocaustului

84 de ani de anonimat s-au încheiat: inteligența artificială l-a identificat pe călăul din celebra fotografie a Holocaustului

Inteligența artificială rezolvă un mister al Holocaustului după mai bine de opt decenii. A fost identificat călăul dintr-una dintre cele mai cutremurătoare fotografii ale celui de-Al Doilea Război Mondial

O fotografie devenită simbol al atrocităților Holocaustului ascunde de peste 80 de ani o întrebare rămasă fără răspuns: cine era soldatul nazist care executa un bărbat îngenuncheat în fața unei gropi comune? Potrivit unei investigații prezentate de The Guardian și preluate de New York Post, istoricul german Jürgen Matthäus susține că a reușit să identifice autorul crimei cu ajutorul inteligenței artificiale, al cercetării arhivistice și al mărturiilor familiale.

Imaginea, cunoscută timp de decenii sub numele de „Ultimul evreu din Vinnița”, surprinde un soldat SS care îndreaptă pistolul spre capul unui bărbat aflat în genunchi, în timp ce alți militari privesc impasibili. Cercetările recente arată însă că fotografia nu a fost realizată la Vinnița, ci în Berdîciv (astăzi în Ucraina), la 28 iulie 1941, în timpul unui masacru comis de unitățile mobile de exterminare naziste.

Potrivit istoricului, călăul este Jakobus Onnen, fost profesor german, membru al Partidului Nazist încă din 1931 și ulterior încadrat în Einsatzgruppe C, una dintre unitățile responsabile de executarea în masă a evreilor și a altor civili în teritoriile ocupate din Uniunea Sovietică. Identificarea a devenit posibilă după ce un cititor a remarcat asemănarea dintre soldatul din fotografie și o rudă a familiei sale. Analiza a fost completată de voluntari ai organizației de investigații Bellingcat, care au folosit instrumente de recunoaștere facială bazate pe inteligență artificială pentru a compara fotografia istorică cu imagini de familie.

Matthäus subliniază că succesul nu aparține exclusiv inteligenței artificiale. În opinia sa, algoritmii au fost doar o piesă dintr-un proces care a inclus ani de cercetare în arhive, verificarea documentelor și coroborarea mărturiilor. AI a accelerat confirmarea unei ipoteze, dar nu a înlocuit munca istoricului.

Identitatea victimei rămâne însă necunoscută. Următorul obiectiv al cercetătorului este tocmai redarea numelui omului aflat în genunchi în acea fotografie, folosind documente sovietice și noi instrumente digitale. Demersul face parte dintr-un efort mai amplu de identificare a victimelor Holocaustului din Europa de Est, dintre care peste un milion au rămas fără identitate cunoscută.

Sursa: The Guardian, preluată și relatată de New York Post.

Inteligența artificială se mută din cloud în fabrici. De ce China poate deveni liderul noii economii

Inteligența artificială se mută din cloud în fabrici. De ce China poate deveni liderul noii economii

Multă vreme, cursa pentru inteligența artificială a fost înfățișată ca o întrecere între cipuri, centre de date și modele software tot mai puternice. Cine are procesoarele cele mai rapide, cine antrenează modelele cele mai mari, cine controlează infrastructura cloud – acestea au fost întrebările dominante.

Dar o altă miză începe să devină la fel de importantă: cine poate transforma inteligența artificială în forță industrială reală?

O analiză Alpine Macro, citată de Investing.com, mută discuția dinspre spectacolul Silicon Valley spre uzine, roboți, lanțuri de aprovizionare și materii prime. Concluzia este incomodă pentru Occident: Statele Unite conduc încă „creierul” AI – cipuri avansate, software, modele de autonomie – dar China controlează tot mai mult „corpul” acestei noi economii: producția fizică, componentele, integrarea industrială și desfășurarea roboților la scară mare.

Aceasta este, de fapt, una dintre marile probleme ale dezvoltării economice de astăzi. Nu mai este suficient să ai idei bune, cercetare de vârf și capital de risc. Trebuie să ai capacitatea de a produce, de a scala, de a controla furnizorii, materialele critice și infrastructura prin care tehnologia ajunge în economie.

China pare să fi înțeles mai devreme această schimbare. Potrivit Federației Internaționale de Robotică, în 2024 au fost instalate la nivel global 542.000 de roboți industriali, iar Asia a concentrat 74% dintre noile instalări. China singură a ajuns la aproximativ 295.000 de roboți industriali instalați anual, față de circa 34.200 în Statele Unite, potrivit datelor citate în analiza Investing.com.

Diferența nu este doar statistică. În AI-ul aplicat lumii fizice – fabrici, depozite, logistică, roboți industriali sau umanoizi – sistemele învață din ore reale de operare. Cu cât ai mai mulți roboți în economie, cu atât aduni mai multe date, reduci costurile, perfecționezi producția și creezi un avantaj cumulativ.

De aici vine ideea de „inteligență întrupată” (embodied AI) adică inteligență artificială instalată în mașini capabile să acționeze în lumea reală. Beijingul a făcut din această zonă o prioritate strategică, legând AI-ul de robotică, industrie și modernizarea producției. Analize precum cele publicate de MERICS și DigiChina arată că AI-ul și robotica au devenit teme centrale în noua planificare economică a Chinei, nu simple domenii experimentale.

Strategul geopolitic Dan Alamariu, de la Alpine Macro, formulează direct această schimbare: succesul în AI cere intervenție masivă a statului și o formă de capitalism industrial organizat. Este o concluzie care contrazice mitologia tehnologică libertariană, potrivit căreia marile salturi vin aproape exclusiv din garaje, startup-uri și piețe complet libere.

În realitate, AI-ul de generație următoare seamănă tot mai mult cu industriile grele: are nevoie de energie, fabrici, materii prime, standarde, logistică, investiții publice și coordonare strategică. Exact zonele în care China a construit, în ultimele decenii, o capacitate enormă.

Companii chineze precum Unitree ilustrează această logică: pe măsură ce producția crește, prețurile scad, iar roboții devin mai accesibili pentru aplicații comerciale. În acest model, avantajul nu vine doar dintr-un algoritm mai bun, ci din capacitatea de a produce rapid, ieftin și în serii mari.

Statele Unite au încă atuuri decisive: Nvidia, ecosistemele cloud, software-ul de vârf, cercetarea fundamentală și capacitatea de a atrage capital. Modelul american mizează pe cipuri avansate și simulări sofisticate, în care roboții sunt antrenați în lumi virtuale înainte de a ajunge în fabrici. Dar vulnerabilitatea sa este dependența de lanțuri asiatice de producție și de componente critice controlate în mare parte de China.

Aici apare avertismentul. Economiile care renunță la producție și păstrează doar designul, finanțarea sau software-ul riscă să descopere că nu mai controlează întregul ciclu al inovației. În epoca AI, dezvoltarea economică nu se va măsura doar în aplicații spectaculoase, ci și în capacitatea de a construi mașinile, senzorii, motoarele, magneții și fabricile care dau corp tehnologiei.

Pentru Europa, inclusiv pentru țări ca România, tema este esențială. Dacă AI-ul devine o infrastructură industrială, atunci întrebarea nu este doar câți programatori avem, ci ce fel de economie vrem să construim în jurul lor. Avem producție, integrare tehnologică, lanțuri de furnizori, educație tehnică, energie, politici industriale și capital răbdător?

Viitorul nu va aparține doar celor care scriu cele mai bune modele de AI. Va aparține celor care pot transforma aceste modele în fabrici mai eficiente, roboți funcționali, produse exportabile și infrastructură economică reală.

Iar aceasta este poate cea mai dură lecție a momentului: inteligența artificială nu plutește deasupra economiei. Are nevoie de corp. Iar corpul se construiește în industrie.