Un articol recent din Die Welt a readus în prim-plan tensiunile dintre Washington și Bruxelles, după ce publicația germană a relatat, citând surse dintr-o versiune extinsă și nepublicată a noii Strategii Naționale de Securitate a Statelor Unite, că administrația americană ar lua în calcul o repoziționare a relațiilor cu anumite state membre ale Uniunii Europene.

Potrivit acestor informații, Washingtonul ar urmări o apropiere privilegiată de patru țări din Europa Centrală – Austria, Italia, Ungaria și Polonia – într-un mod care ar putea slăbi unitatea internă a UE și ar crea o zonă de cooperare strategică directă cu SUA, potențial în detrimentul Bruxelles-ului.

Documentul la care face referire Die Welt ar sugera că Statele Unite ar explora, în cadrul unei noi doctrine de politică externă, modalități de a consolida relații bilaterale mai ferme cu state considerate „aliniate” sau „deschise” la o agendă de securitate și apărare în care rolul Washingtonului ar crește, iar cel al instituțiilor UE ar fi relativ diminuat. În articol se notează că strategia ar recomanda sprijinirea mai activă a unor forțe politice pro-americane din țările respective, lucru care a generat ample controverse în rândul experților europeni.

Aceste dezvăluiri vin într-un context în care relația transatlantică trece deja printr-o fază de reașezare. Bruxelles-ul este preocupat de declarațiile tot mai dure din documentele oficiale americane la adresa UE, în special în privința politicilor energetice, de apărare și industriale. De altfel, analiștii au remarcat că versiunea publicată a Strategiei Naționale de Securitate, deja cunoscută pentru tonul critic la adresa Uniunii, ar fi considerabil mai moderată decât drafturile menționate de Die Welt, ceea ce ridică întrebări despre direcția reală a politicii americane.

În paralel, în spațiul european, reacțiile sunt divergente. State precum Ungaria sau Italia au avut, în ultimii ani, episoade de tensionare a relației cu Bruxelles-ul, lucru care le-ar putea transforma în parteneri mai receptivi la o agendă diplomatică directă cu Washingtonul. În schimb, țări precum Austria sau Polonia se află într-o poziție mai ambiguă: deși au propriile conflicte cu instituțiile europene, ele depind solid de cooperarea în cadrul UE și NATO pentru securitate și economie.

Specialiști citați de presa europeană avertizează că o eventuală tentativă americană de a consolida un „bloc central-european pro-Washington” ar avea efecte destabilizatoare majore în interiorul Uniunii. Bruxelles-ul vede în astfel de discuții riscul apariției unor „clustere geopolitice” care ar putea fragmenta mecanismele de decizie ale UE și ar transforma relația transatlantică într-o competiție pentru influența asupra statelor membre.

În același timp, analiștii subliniază că, pentru Washington, această abordare ar avea și o logică strategică: un acces direct la capitale europene dispuse la cooperare rapidă ar putea compensa lentoarea instituțională a UE, mai ales în domenii sensibile precum apărarea, producția militară sau contracararea influenței Chinei și Rusiei în regiune. Totuși, astfel de calcule sunt speculative, iar nici Washingtonul, nici capitalele europene nu au confirmat existența planului menționat de Die Welt.

Până la clarificarea situației, articolul a reaprins un vechi subiect de anxietate în Europa: poate supraviețui UE ca bloc politic coerent într-o lume în care marile puteri își redefinesc sferele de influență? Iar dacă tensiunile transatlantice se amplifică, cât de vulnerabilă devine arhitectura europeană actuală?