220 de ani de la Revolta de pe „Potemkin”. Cum a reacționat România și ce a rămas în memoria noastră

220 de ani de la Revolta de pe „Potemkin”. Cum a reacționat România și ce a rămas în memoria noastră

În vara anului 1905, când Imperiul Țarist era cuprins de valuri de nemulțumire și grevă, marinarii de pe crucișătorul „Potemkin” s-au răsculat împotriva ofițerilor, refuzând să accepte umilința și mizeria. Episodul, petrecut în largul coastelor Odessei, avea să devină unul dintre cele mai puternice simboluri ale revoltei împotriva tiraniei, imortalizat două decenii mai târziu de Serghei Eisenstein într-un film devenit reper estetic și ideologic. Dar puțini își mai amintesc azi că România a jucat un rol esențial în această poveste.

Iunie 1905. Crucișătorul cere adăpost la Constanța

După ce au preluat controlul navei, marinarii rebeli – flămânzi, obosiți și hăituiți – au navigat spre Constanța, port românesc și poartă spre libertate. Autoritățile române s-au confruntat cu o alegere dificilă: să respecte presiunile diplomatice ale Imperiului Țarist sau să acorde azil celor ce îndrăzniseră să se revolte.

Ziarul „Adevărul”, condus de Constantin Mille, a avut un rol determinant. Presa liberală, alături de opinia publică, a sprijinit deschis cauza marinarilor. Într-o decizie cu valoare simbolică rară pentru epocă, guvernul român a refuzat să extrădeze echipajul. Nava a fost predată Rusiei, dar marinarii au fost lăsați să rămână. Pentru un stat mic, înconjurat de imperii, acest gest a fost un act de demnitate.

Potemkiniști în România: din refugiați, simboluri

După predarea navei, mulți dintre marinarii rebeli au rămas în România, unde au fost integrați parțial în viața socială. Unii au fost urmăriți, alții au fost trimiși înapoi. Istoricii au identificat legături între prezența lor și radicalizarea anumitor cercuri muncitorești din anii următori, inclusiv în preajma răscoalei din 1907.

Povestea lor a devenit parte din mitologia de stânga, iar în perioada interbelică și, mai ales în timpul regimului comunist, „potemkiniștii” au fost recuperați simbolic și prezentați ca predecesori ai revoluționarilor proletari.

„Potemkin” pe ecran: mitul ia formă cinematografică

La douăzeci de ani de la eveniment, regizorul Sergei Eisenstein lansează filmul „Crucișătorul Potemkin”, devenit rapid o piesă de referință în istoria cinematografiei. Revolta este transformată într-o epopee vizuală a opresiunii și eliberării. România a primit filmul cu interes, dar și cu prudență.

Criticii români ai vremii au recunoscut valoarea tehnică a peliculei – în special montajul revoluționar, construcția ritmului și forța simbolică a imaginilor – dar au remarcat și elementele de propagandă. Scena masacrului pe scările din Odesa, una dintre cele mai celebre secvențe din istoria cinematografiei, nu are corespondență istorică reală. Populația Odessei nu s-a alăturat revoltei în mod masiv, iar masacrul nu a avut loc. Dar adevărul istoric a fost sacrificat în favoarea forței mitice.

Receptarea românească postbelică și moștenirea simbolică

În România comunistă, filmul a fost valorificat ideologic. „Potemkin” devenise nu doar un titlu de film, ci un simbol legitimant al revoluției permanente. Istoria marinarilor rebeli era predată în cheie eroică, iar episodul constănțean – când România a refuzat să-i predea – era transformat într-o probă de „solidaritate internaționalistă”.

După 1989, receptarea s-a nuanțat. Istoricii români au început să scoată la lumină detalii reale, contradicții, și să restituie evenimentului nu doar valoarea sa simbolică, ci și adevărul său istoric. La 220 de ani de la acea revoltă, știm mai bine decât oricând că între adevăr, mit și imagine există întotdeauna o luptă – iar „Potemkin” le cuprinde pe toate.

Între imperii

Poate cel mai important detaliu pentru memoria românească este altul: în 1905, o țară mică, nesigură și prinsă între marile jocuri ale lumii, a făcut un gest de omenie pură. Nu a fost o revoluție, nici o insurecție, dar a fost un gest care a contat. Un moment când România și-a afirmat umanitatea în fața unui imperiu. Și poate că aceasta e, până la urmă, cea mai frumoasă lecție pe care o mai poate da „Potemkin”.

G4Media: „Viața fără ceas”. Omul care își trăiește visul și inspiră multe familii tinere

O călătorie i-a schimbat viața lui Andy Hertz, iar experiența sa a inspirat multe familii. Este convins că România de la țară are viitor și că, în 10-20 de ani, satele vor prinde din nou viață. Spune că „oamenii din sat n-au trăit niciodată mai bine: ai mașină, ai asfalt, ai boiler electric, ai telefon, ai scule, ai o grămadă de lucruri la care nu strămoșii, ci poate părinții noștri sau acuma 15 ani oamenii nu visau”. Află povestea din filmul documentar de mai jos / 12 min.

Articol a apărut în G4Media.ro.

Pariul fostului judecător Cristi Danileț: CCR va respinge candidatura lui Georgescu

Pariul fostului judecător Cristi Danileț: CCR va respinge candidatura lui Georgescu

Miercuri, polițiștii l-au oprit în trafic pe Călin Georgescu pentru a-l invita pe fostul candidat la președinție la sediul Parchetului General, în calitate de suspect în cadrul unei anchete privind finanțarea ilegală a campaniei sale electorale.

Acuzațiile care i se aduc lui Georgescu sunt grave, potrivit Codului Penal, și ele merg de la asociere pentru constituirea unei organizații fasciste până la nereguli privind finanțarea campaniei. Dacă procurorii vor reuși să adune probele necesare, atunci problemele lui Georgescu vor deveni tot mai serioase.

Până atunci însă, mai are șanse Călin Georgescu să candideze la prezidențialele din luna mai? Iată ce spune fostul judecător Cristi Danileț pe blogul său:

Având în vedere declarațiile lui Georgescu cu privire la pretențiile României asupra unor teritorii aflate azi în Ucraina, aduc argumentele pentru care CCR nu îi va permite să candideze la Președinția României.

  1. Călin Georgescu a declarat ieri că granițele se schimbă și că este sigur 100% că România va participa la împărțirea Ucrainei, care este un stat inventat .
  2. Această declarație situează România de partea Rusiei, care duce un război de agresiune contra Ucrainei. Declarațiile cu privire la războiul de agresiune sunt interzise de art. 30 alin. (7) din Constituția României.
  3. Georgescu arată că nu recunoaște granițele țării, încălcând astfel art. 3 alin. (2) din Constituție potrivit căruia frontierele României sunt cele stabilite de legea organică în acord cu normele dreptului internațional.
  4. Practic, prin această declarație, Georgescu nu recunoaște Tratatul semnat la Constanța în 2 februarie 1997 cu privire la relatiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, ratificat prin Legea nr. 129/1997 a Parlamentului României. Art. 2 din acest Tratat prevede că cele două țări: „reafirmă că frontiera existentă între ele este inviolabilă şi, de aceea, ele se vor abține, acum şi în viitor, de la orice atentat împotriva acestei frontiere, precum şi de la orice cerere sau actiune îndreptată spre acapararea şi uzurparea unei părţi sau a întregului teritoriu al celeilalte părţi contractante”
  5. Potrivit art. 11 din Constituția României, acest tratat face parte din dreptul intern al țării noastre. Începând cu data de 22 oct. 1997 când a intrat în vigoare, respectarea sa este obligatorie potrivit art. 1 alin. (6) din Constituția României.
  6. Argumentele istorice precum „cândva aceste teritorii au fost ale noastre” sau „pe aceste teritorii sunt români” nu sunt valide din punct de vedere juridic. Azi, dreptul internațional este cel care stabilește relațiile dintre state. Or, potrivit art. 10 din Constituția României, „România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional”.
  7. Declarația lui Georgescu este iresponsabilă. Dacă ar fi președinte al țării, ar fi echivalentul unei declarații de război. Având în vedere nerespectarea Constituției țării sale, invocând jurisprudența din cazul Șoșoacă a cărei candidatură a fost respinsă pentru mult mai puțin (hotărârea din 5 oct. 2024), CCR îi va respinge candidatura lui Georescu dacă va candida la Președinția țării.

Ține cineva pariul împotriva lui „Jude” Cristi Danileț?

Întrebarea nu este retorică, mai ales în condițiile în care circulă informația potrivit căreia Georgescu este nu doar preferatul Rusiei, ci, mai nou, și al administrației americane.

Agenția Bloomberg, citând surse proprii, a raportat că, în cadrul Conferinței de Securitate de la München, oficiali americani le-ar fi cerut în privat omologilor români să nu împiedice participarea lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din mai, în ciuda pozițiilor sale critice față de NATO și opoziției sale față de ajutorul militar pentru Ucraina. Ministerul român al Afacerilor Externe a negat aceste informații, dezvăluie Kommersant.ru.

Războiul din Ucraina. Cum ar putea să arate un acord de pace viabil?

Războiul din Ucraina. Cum ar putea să arate un acord de pace viabil?

Cum am putea ajunge, de fapt, la o încetare a focului? Există trei pași pe care îi poate face Europa pentru a aduce Rusia la masa negocierilor, fără a arunca Ucraina sub autobuz, scriu Julius E. O. Fintelmann și Sofiya Tryzub-Cook pentru „European Correspondent”.

În urmă cu trei ani, în această vreme, peste 200.000 de soldați ruși și 2.000 de tancuri rusești au intrat în Ucraina. Kremlinul dorea să cucerească Ucraina în trei zile, dar armata ucraineană a sfidat toate pronosticurile, a rezistat și a eliberat zone mari de zone ocupate de ruși. Și totuși, de la acel fatidic 24 februarie 2022, viitorul Ucrainei nu a fost niciodată mai periclitat decât acum.

Administrația SUA – înainte cea mai importantă țară aliată a Ucrainei – s-a alăturat Rusiei în cadrul unui vot de luni al ONU. Aceasta, după ce s-a întâlnit cu reprezentanții ruși la Riad săptămâna trecută – fără UE și Ucraina – rupând izolarea oficială de ani de zile a Kremlinului.

În primul rând, ucrainenii, care de trei ani mor pe câmpurile de luptă și în casele lor, își doresc pace. Dar nu „orice fel de pace” sau „pace la un cost prea mare”. În Ucraina este evident că, în ciuda angajării în așa-numitele „discuții de pace”, Rusia nu are niciun interes real în încheierea războiului.

De luni de zile, nu a trecut o singură noapte fără ca sirenele de raid aerian să urle în toată Ucraina. De fapt, pe 23 februarie, forțele ruse au efectuat cel mai mare atac cu drone de la începutul invaziei la scară largă, desfășurând 267 de drone de atac de tip Shahed, diverse UAV-uri momeală și trei rachete balistice.

O țară care dorește cu adevărat să negocieze și să pună capăt ostilităților nu se comportă astfel. Deci, cum ar putea Ucraina și Europa să forțeze Rusia la masa negocierilor, fără să arunce Ucraina sub autobuz?

Cum ar trebui să arate un acord de pace

Cum ar putea arăta pacea, asta depinde foarte mult de cel pe care îl întrebi. Pentru Ucraina, pacea cea mai dreaptă și singura pe care mulți ucraineni o consideră corectă ar necesita o retragere completă a trupelor ruse de pe tot teritoriul ucrainean, inclusiv retrocedarea Crimeei anexate.

Un astfel de acord de pace ideal ar returna copiii ucraineni răpiți de Rusia și ar elibera prizonierii de război ucraineni care au suferit torturi severe. În plus, Rusia ar trebui să finanțeze reconstrucția Ucrainei și să compenseze distrugerea pe care a provocat-o.

Acum, nimic din toate acestea nu este revoluționar și poate părea ca un vis. Cu toate acestea, pentru a garanta o pace durabilă, trebuie să se realizeze dreptate adevărată – altfel războiul nu se va termina.

Cum s-ar putea ajunge la o încetare a focului

În primul rând, ar trebui stabilizată linia frontului. În acest moment și în cea mai mare parte a anului 2024, trupele ruse au înregistrat câștiguri mici dar constante. În timp ce aceste progrese au un cost imens pentru viața umană – conform informațiilor ucrainene, între 1.000-1.500 de soldați ruși cad în fiecare zi – atâta timp cât Rusia încă câștigă teren, nu are interes să-și oprească avansul. Ucraina are nevoie de armele necesare pentru a stabiliza linia frontului sau chiar pentru a inversa din nou direcția ofensivei.

Fără sprijinul SUA, acest lucru devine mult mai complicat. Dar Europa nu se află în situația de a fi cu mâna goală: pentru început, ar putea folosi cele 286 de miliarde de euro în active rusești înghețate pentru a trimite Ucrainei toate armele de care are nevoie.

În al doilea rând, odată ce linia frontului stă nemișcată, ar putea începe discuțiile despre o încetare a focului reală. Europa ar trebui să inițieze discuțiile de încetare a focului de pe o poziție de forță și să nu se sfiească să desfășoare trupe în Ucraina pentru a garanta încetarea focului. Experții militari sugerează că o astfel de forță nu ar trebui să fie masivă. Între 45.000 și 50.000 de soldați europeni dislocați aproape de linia frontului ar putea fi suficiente pentru a descuraja Rusia să atace din nou.

În al treilea rând, timpul pe care îl cumpără o încetare a focului poate fi folosit pentru a reînarma puternic atât Europa, cât și Ucraina. Rusia nu are resursele pentru a-și extinde războiul dincolo de Ucraina – deocamdată. Și-a reprofilat economia pe una de război și cu siguranță își va reface pierderile în timpul unei pauze de încetare a focului. Europa trebuie să facă același lucru, să prioritizeze cheltuielile militare și să cumpere de la producătorii europeni de arme pentru a reduce dependența de companiile americane.

Numai din momentul în care Europa va putea asigura o descurajare credibilă a unui viitor atac rusesc asupra Ucrainei și a continentului vor putea începe adevărate discuții de pace.

Victor Gelan, psiholog în Germania „Ar trebui să ne întrebăm: or fi toți nebuni? De ce au luat-o razna dintr-odată?”

Victor Gelan, psiholog în Germania „Ar trebui să ne întrebăm: or fi toți nebuni? De ce au luat-o razna dintr-odată?”

De ce și-au amânat românii din diaspora întoarcerea? De ce și-au orientat opțiunile politice de la alegerile trecute când „diaspora salva țara” la alegerile de acum, din 2024, primul tur, când diaspora a votat majoritar un candidat pro-rus, izolaționist și anti-occidental?

Despre ce s-a schimbat între timp, l-am întrebat pe Victor Gelan, psiholog în Germania. El oferă consiliere psihologică românilor din diaspora. I-am solicitat această discuție pentru a înțelege cum mai este viața românilor care trăiesc departe de casă, care sunt temerile și frustrările lor.

O distincție importantă pe care o face interlocutorul nostru este între a fi anti-UE și anti-politici UE, și între integrarea funcțională a românilor și cea identitară.

Dacă cei mai mulți români sunt integrați funcțional, spune el, adică au un loc de muncă stabil, copii la școală, tot ce le trebuie ca să o ducă bine, dar nu sunt integrați cultural, identitar: nu se simt ca fiind de acolo.

Redăm aici fragmente din discuția cu Victor Gelan, care poate fi urmărită pe larg în înregistrarea video de mai jos.

„E și vina multor intelectuali din România, care au mărit clivajul ăsta în societate între tabere, punând etichete. În loc să vină să încerce să înțeleagă fenomenul din spate. Adică de ce oamenii ăștia sunt anti? Or fi toți nebuni? Au luat-o razna dintr-odată?”

„Noi, când vorbim despre oamenii care au votat inclusiv acum, cum au votat în diaspora, majoritar, trebuie să înțelegem că ei nu sunt neapărat anti-europeni. De fapt, ceea ce am observat eu, e că aceștia sunt mai degrabă anti-politici UE sau anti-decizii luate de anumiți politicieni care conduc Uniunea Europeană la ora actuală și asta se poate vedea și în toată Europa, nu doar în România.”

„Ei nu mai simt că deciziile merg de jos în sus, adică de la oameni care își trimit reprezentanții tocmai pentru a-i reprezenta pentru a le duce mesajul mai departe, ci odată ajunși acolo, politicienii încep să impună măsuri de sus în jos după bunul plac. Sau așa sunt percepuți ca fiind cumva după bunul plac sau după înțelegerile dintre ei, după o agendă cu care oamenii nu se mai regăsesc. Și atunci toți se întrebau, dar unde mai e democrația? Cred că de asta prinde discursul anti-occidental și anti-european, care de fapt nu e anti-Europa, ci anti-politici UE.”

„Am auzit povești ale românilor din Spania, din Italia, de peste tot din Europa, afectați de creșterea prețurilor”
— Victor Gelan, psiholog

„În ultima vreme s-au acutizat niște lucruri odată cu războiul din Ucraina și cu pandemia au crescut prețurile foarte mult. De exemplu, în Germania în ultimii ani au crescut de cel puțin 5, 6 ori poate mai mult, dar așa, în ritm alarmant. Am auzit povești ale românilor din Spania, din Italia, de peste tot din Europa, cu care fac psihoterapie, care spun: m-am gândit să fac niște bani și am ajuns acum pur și simplu în situația în care eu abia mă întrețin. Adică mă întrețin hai ca să spunem, poate mai fac un concediu din când în când, dar practic, eu nu mai reușesc să pun nici măcar ceva deoparte. Simt că lucrurile s-au schimbat într-un mod destul de rapid și viața lor e afectată.”

Citiți articolul integral pe Presshub.ro.

Și acum, încotro, Germania?

Și acum, încotro, Germania?

După victoria în alegerile federale din Germania, Friedrich Merz, liderul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), susține necesitatea formării rapide a unui guvern funcțional, capabil să abordeze provocările interne și internaționale. El a evidențiat importanța consolidării Europei pentru a reduce dependența de Statele Unite, criticând atitudinea administrației Trump față de Europa. Financial Times

Merz a exclus posibilitatea unei coaliții cu partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), reafirmând angajamentul CDU de a nu colabora cu această formațiune. B1 TV

În același timp, cancelarul în exercițiu, Olaf Scholz, a recunoscut înfrângerea Partidului Social-Democrat (SPD) și și-a asumat responsabilitatea pentru rezultatul obținut, descriindu-l drept „amar”. G4Media

Rezultatele alegerilor indică o schimbare semnificativă în peisajul politic german, cu CDU/CSU obținând aproximativ 29% din voturi, urmat de AfD cu circa 20%, în timp ce SPD s-a clasat pe locul al treilea cu aproximativ 16%. Financial Times

Merz a subliniat că lumea nu va aștepta ca Germania să-și rezolve problemele interne și că este esențial ca noul guvern să fie format rapid pentru a asigura stabilitatea și a răspunde eficient provocărilor actuale.

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Dreapta germană, reprezentată de alianța CDU/CSU, a obținut o victorie clară la alegerile anticipate din 23 februarie 2025, conform sondajelor la ieșirea de la urne. Cu un scor de 29%, creștin-democrații revin în prim-planul politicii germane și pregătesc terenul pentru ca Friedrich Merz să devină următorul cancelar al celei mai mari economii europene.

Rezultatele alegerilor: O schimbare majoră pe scena politică germană

Rezultatele preliminare indică o reconfigurare semnificativă a Bundestagului, cu o ascensiune puternică a partidelor de dreapta și o înfrângere usturătoare pentru actualul cancelar Olaf Scholz.

🔹 CDU/CSU – 29% (învingătorii alegerilor)
🔹 AfD (Alternativa pentru Germania, extrema dreaptă) – 19,5% (locul al doilea, o creștere importantă)
🔹 SPD (Partidul Social Democrat, al cancelarului Scholz) – 16,1% (un rezultat foarte slab)
🔹 Verzii – 13,2%
🔹 Die Linke (stânga radicală) – 8,6%
🔹 FDP (liberalii) – 4,9%
🔹 BSW (extrema stângă) – 4,8%

Un aspect notabil al acestor alegeri a fost prezența record la vot – 84%, semn că alegătorii germani au considerat acest scrutin esențial pentru viitorul țării.

Implicații politice: Ce urmează?

Având în vedere scorurile obținute, cea mai viabilă opțiune pentru formarea unei coaliții guvernamentale pare a fi o alianță între CDU/CSU și SPD. Cu 29% + 16,1%, cele două partide ar avea majoritatea necesară pentru a guverna fără sprijinul altor formațiuni.

Totuși, o astfel de coaliție ar putea fi complicată, având în vedere pierderea suferită de SPD și posibilele tensiuni interne. În cazul în care negocierile eșuează, CDU/CSU ar putea explora alte variante, inclusiv o alianță cu FDP, dacă aceștia reușesc să depășească pragul electoral.

Ascensiunea AfD, care ajunge pe locul doi cu aproape 20%, confirmă tendința de creștere a partidelor naționaliste și populiste în Europa. Deși au obținut un scor record, rămân în afara oricăror scenarii de guvernare, întrucât celelalte partide refuză să colaboreze cu extrema dreaptă.

În concluzie, un nou capitol pentru Germania

Victoria CDU/CSU și posibilitatea ca Friedrich Merz să devină noul cancelar marchează începutul unei noi ere politice pentru Germania. După patru ani de guvernare a social-democraților, alegătorii au optat pentru o schimbare, iar următoarele săptămâni vor fi esențiale pentru definirea viitorului guvern german.

Rămâne de văzut ce tip de coaliție va reuși să formeze CDU/CSU și cum va influența acest rezultat direcția politică a Germaniei și a Uniunii Europene.