Războiul din Ucraina. Cum ar putea să arate un acord de pace viabil?

Războiul din Ucraina. Cum ar putea să arate un acord de pace viabil?

Cum am putea ajunge, de fapt, la o încetare a focului? Există trei pași pe care îi poate face Europa pentru a aduce Rusia la masa negocierilor, fără a arunca Ucraina sub autobuz, scriu Julius E. O. Fintelmann și Sofiya Tryzub-Cook pentru „European Correspondent”.

În urmă cu trei ani, în această vreme, peste 200.000 de soldați ruși și 2.000 de tancuri rusești au intrat în Ucraina. Kremlinul dorea să cucerească Ucraina în trei zile, dar armata ucraineană a sfidat toate pronosticurile, a rezistat și a eliberat zone mari de zone ocupate de ruși. Și totuși, de la acel fatidic 24 februarie 2022, viitorul Ucrainei nu a fost niciodată mai periclitat decât acum.

Administrația SUA – înainte cea mai importantă țară aliată a Ucrainei – s-a alăturat Rusiei în cadrul unui vot de luni al ONU. Aceasta, după ce s-a întâlnit cu reprezentanții ruși la Riad săptămâna trecută – fără UE și Ucraina – rupând izolarea oficială de ani de zile a Kremlinului.

În primul rând, ucrainenii, care de trei ani mor pe câmpurile de luptă și în casele lor, își doresc pace. Dar nu „orice fel de pace” sau „pace la un cost prea mare”. În Ucraina este evident că, în ciuda angajării în așa-numitele „discuții de pace”, Rusia nu are niciun interes real în încheierea războiului.

De luni de zile, nu a trecut o singură noapte fără ca sirenele de raid aerian să urle în toată Ucraina. De fapt, pe 23 februarie, forțele ruse au efectuat cel mai mare atac cu drone de la începutul invaziei la scară largă, desfășurând 267 de drone de atac de tip Shahed, diverse UAV-uri momeală și trei rachete balistice.

O țară care dorește cu adevărat să negocieze și să pună capăt ostilităților nu se comportă astfel. Deci, cum ar putea Ucraina și Europa să forțeze Rusia la masa negocierilor, fără să arunce Ucraina sub autobuz?

Cum ar trebui să arate un acord de pace

Cum ar putea arăta pacea, asta depinde foarte mult de cel pe care îl întrebi. Pentru Ucraina, pacea cea mai dreaptă și singura pe care mulți ucraineni o consideră corectă ar necesita o retragere completă a trupelor ruse de pe tot teritoriul ucrainean, inclusiv retrocedarea Crimeei anexate.

Un astfel de acord de pace ideal ar returna copiii ucraineni răpiți de Rusia și ar elibera prizonierii de război ucraineni care au suferit torturi severe. În plus, Rusia ar trebui să finanțeze reconstrucția Ucrainei și să compenseze distrugerea pe care a provocat-o.

Acum, nimic din toate acestea nu este revoluționar și poate părea ca un vis. Cu toate acestea, pentru a garanta o pace durabilă, trebuie să se realizeze dreptate adevărată – altfel războiul nu se va termina.

Cum s-ar putea ajunge la o încetare a focului

În primul rând, ar trebui stabilizată linia frontului. În acest moment și în cea mai mare parte a anului 2024, trupele ruse au înregistrat câștiguri mici dar constante. În timp ce aceste progrese au un cost imens pentru viața umană – conform informațiilor ucrainene, între 1.000-1.500 de soldați ruși cad în fiecare zi – atâta timp cât Rusia încă câștigă teren, nu are interes să-și oprească avansul. Ucraina are nevoie de armele necesare pentru a stabiliza linia frontului sau chiar pentru a inversa din nou direcția ofensivei.

Fără sprijinul SUA, acest lucru devine mult mai complicat. Dar Europa nu se află în situația de a fi cu mâna goală: pentru început, ar putea folosi cele 286 de miliarde de euro în active rusești înghețate pentru a trimite Ucrainei toate armele de care are nevoie.

În al doilea rând, odată ce linia frontului stă nemișcată, ar putea începe discuțiile despre o încetare a focului reală. Europa ar trebui să inițieze discuțiile de încetare a focului de pe o poziție de forță și să nu se sfiească să desfășoare trupe în Ucraina pentru a garanta încetarea focului. Experții militari sugerează că o astfel de forță nu ar trebui să fie masivă. Între 45.000 și 50.000 de soldați europeni dislocați aproape de linia frontului ar putea fi suficiente pentru a descuraja Rusia să atace din nou.

În al treilea rând, timpul pe care îl cumpără o încetare a focului poate fi folosit pentru a reînarma puternic atât Europa, cât și Ucraina. Rusia nu are resursele pentru a-și extinde războiul dincolo de Ucraina – deocamdată. Și-a reprofilat economia pe una de război și cu siguranță își va reface pierderile în timpul unei pauze de încetare a focului. Europa trebuie să facă același lucru, să prioritizeze cheltuielile militare și să cumpere de la producătorii europeni de arme pentru a reduce dependența de companiile americane.

Numai din momentul în care Europa va putea asigura o descurajare credibilă a unui viitor atac rusesc asupra Ucrainei și a continentului vor putea începe adevărate discuții de pace.

Și acum, încotro, Germania?

Și acum, încotro, Germania?

După victoria în alegerile federale din Germania, Friedrich Merz, liderul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), susține necesitatea formării rapide a unui guvern funcțional, capabil să abordeze provocările interne și internaționale. El a evidențiat importanța consolidării Europei pentru a reduce dependența de Statele Unite, criticând atitudinea administrației Trump față de Europa. Financial Times

Merz a exclus posibilitatea unei coaliții cu partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), reafirmând angajamentul CDU de a nu colabora cu această formațiune. B1 TV

În același timp, cancelarul în exercițiu, Olaf Scholz, a recunoscut înfrângerea Partidului Social-Democrat (SPD) și și-a asumat responsabilitatea pentru rezultatul obținut, descriindu-l drept „amar”. G4Media

Rezultatele alegerilor indică o schimbare semnificativă în peisajul politic german, cu CDU/CSU obținând aproximativ 29% din voturi, urmat de AfD cu circa 20%, în timp ce SPD s-a clasat pe locul al treilea cu aproximativ 16%. Financial Times

Merz a subliniat că lumea nu va aștepta ca Germania să-și rezolve problemele interne și că este esențial ca noul guvern să fie format rapid pentru a asigura stabilitatea și a răspunde eficient provocărilor actuale.

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Dreapta germană, reprezentată de alianța CDU/CSU, a obținut o victorie clară la alegerile anticipate din 23 februarie 2025, conform sondajelor la ieșirea de la urne. Cu un scor de 29%, creștin-democrații revin în prim-planul politicii germane și pregătesc terenul pentru ca Friedrich Merz să devină următorul cancelar al celei mai mari economii europene.

Rezultatele alegerilor: O schimbare majoră pe scena politică germană

Rezultatele preliminare indică o reconfigurare semnificativă a Bundestagului, cu o ascensiune puternică a partidelor de dreapta și o înfrângere usturătoare pentru actualul cancelar Olaf Scholz.

🔹 CDU/CSU – 29% (învingătorii alegerilor)
🔹 AfD (Alternativa pentru Germania, extrema dreaptă) – 19,5% (locul al doilea, o creștere importantă)
🔹 SPD (Partidul Social Democrat, al cancelarului Scholz) – 16,1% (un rezultat foarte slab)
🔹 Verzii – 13,2%
🔹 Die Linke (stânga radicală) – 8,6%
🔹 FDP (liberalii) – 4,9%
🔹 BSW (extrema stângă) – 4,8%

Un aspect notabil al acestor alegeri a fost prezența record la vot – 84%, semn că alegătorii germani au considerat acest scrutin esențial pentru viitorul țării.

Implicații politice: Ce urmează?

Având în vedere scorurile obținute, cea mai viabilă opțiune pentru formarea unei coaliții guvernamentale pare a fi o alianță între CDU/CSU și SPD. Cu 29% + 16,1%, cele două partide ar avea majoritatea necesară pentru a guverna fără sprijinul altor formațiuni.

Totuși, o astfel de coaliție ar putea fi complicată, având în vedere pierderea suferită de SPD și posibilele tensiuni interne. În cazul în care negocierile eșuează, CDU/CSU ar putea explora alte variante, inclusiv o alianță cu FDP, dacă aceștia reușesc să depășească pragul electoral.

Ascensiunea AfD, care ajunge pe locul doi cu aproape 20%, confirmă tendința de creștere a partidelor naționaliste și populiste în Europa. Deși au obținut un scor record, rămân în afara oricăror scenarii de guvernare, întrucât celelalte partide refuză să colaboreze cu extrema dreaptă.

În concluzie, un nou capitol pentru Germania

Victoria CDU/CSU și posibilitatea ca Friedrich Merz să devină noul cancelar marchează începutul unei noi ere politice pentru Germania. După patru ani de guvernare a social-democraților, alegătorii au optat pentru o schimbare, iar următoarele săptămâni vor fi esențiale pentru definirea viitorului guvern german.

Rămâne de văzut ce tip de coaliție va reuși să formeze CDU/CSU și cum va influența acest rezultat direcția politică a Germaniei și a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană își extinde orizonturile: Balcanii de Vest, the next frontier?

Uniunea Europeană își extinde orizonturile: Balcanii de Vest, the next frontier?

În inima Europei, dar încă în afara Uniunii, Balcanii de Vest sunt o regiune plină de provocări, dar și de oportunități. Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia aspiră de ani buni la integrarea europeană. Acum, Uniunea Europeană pare mai hotărâtă ca oricând să accelereze acest proces printr-o combinație de reforme, investiții și integrare economică.

Dar cât de aproape sunt Balcanii de Vest de aderare? Și ce înseamnă această extindere pentru viitorul Europei?

Planul UE pentru Balcanii de Vest: accelerarea integrării

În noiembrie 2023, Comisia Europeană a adoptat un nou Plan de creștere pentru Balcanii de Vest, menit să grăbească integrarea economică a regiunii cu piața unică europeană. Acest plan ambițios include:

  • Acces extins la piața unică a UE, permițând țărilor din Balcani să beneficieze de reguli și standarde europene, chiar înainte de aderarea oficială.
  • Un sprijin financiar de 6 miliarde EUR (2 miliarde granturi, 4 miliarde împrumuturi concesionale), condiționat de implementarea reformelor esențiale.
  • O piață regională comună, care să conecteze economic statele din Balcani și să le pregătească pentru integrarea în economia UE.

Aceste măsuri ar putea accelera dezvoltarea economică a regiunii și ar atrage investiții semnificative.

Reforme și provocări pe drumul către aderare

Pentru ca acest plan să devină realitate, țările din Balcani trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

  • Alinierea la normele UE privind libera circulație a bunurilor, serviciilor și forței de muncă.
  • Implementarea reformelor economice și politice, esențiale pentru atragerea de investiții și garantarea stabilității democratice.
  • Consolidarea luptei împotriva corupției, una dintre principalele piedici în calea aderării.

În acest condiții, mesajul Uniunii pare să fie clar: integrarea nu este doar un proiect economic, ci și unul politic și social. Statele care vor să devină membre trebuie să demonstreze un angajament real față de valorile europene.

O Europă mai mare este o Europă mai puternică

Extinderea Uniunii în Balcani nu este doar o oportunitate pentru aceste state, ci și o necesitate strategică pentru Europa. Într-un context geopolitic instabil, UE își dorește să limiteze influența unor puteri externe (Rusia, China etc.) și să consolideze stabilitatea la granițele sale.

Va reuși Uniunea Europeană să integreze Balcanii de Vest în următorul deceniu? Rămâne de văzut. Dar un lucru e sigur: drumul spre aderare este clar trasat. Miza, – una uriașă atât pentru Balcani, cât și pentru toată Europa.

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko continuă să își mențină controlul absolut asupra Belarus printr-o campanie susținută de suprimare a societății civile, sprijinită activ de Rusia. În ciuda alegerilor prezidențiale programate pentru 26 ianuarie 2025, puțini oameni cred într-un proces electoral autentic, având în vedere istoria recentă a represiunii și abuzurilor antidemocratice în această țară.

Un moment crucial care a atras atenția internațională a fost deturnarea unui avion de linie în 2021, o mișcare fără precedent care a demonstrat dorința regimului de a-și elimina oponenții, indiferent de costurile internaționale.

Cazul Ryanair: Represiune la nivel global

Pe 23 mai 2021, autoritățile din Belarus au forțat un avion Ryanair, aflat în drum din Atena către Vilnius, să aterizeze la Minsk sub pretextul unei amenințări cu bombă. În realitate, această operațiune a fost orchestrată pentru a-l aresta pe jurnalistul Roman Protasevici, un critic vocal al regimului. Incidentul a stârnit indignare internațională, fiind văzut ca un act de „piraterie de stat”.

Cu sprijinul Rusiei, care a apărat Belarusul la nivel internațional și i-a oferit sprijin diplomatic, Lukașenko a ignorat sancțiunile impuse de Uniunea Europeană și alte state occidentale. Incidentul a marcat escaladarea represiunii regimului dincolo de granițele sale, transformându-l într-un pericol pentru securitatea aeriană internațională.

Sprijin rusesc și control total

După protestele masive din 2020, Moscova a sprijinit regimul Lukașenko nu doar economic, ci și strategic. Forțele de ordine din Belarus au primit asistență în formare și tehnologie din partea Rusiei, consolidând astfel mașinăria represivă a regimului. Cu ajutorul Rusiei, Lukașenko a eliminat vocile critice din media independentă, iar activitatea ONG-urilor a fost practic anihilată.

Astăzi, peste 1.300 de prizonieri politici se află încă în detenție. Mulți lideri ai opoziției au fost nevoiți să-și continue activitatea din exil, precum Svetlana Tihanovskaia, care a denunțat regimul ca fiind „un apendice al Kremlinului”.

Deschiderea simulată

În ultimul timp, Lukașenko a încercat să-și îmbunătățească imaginea internațională, eliberând un număr oarecare de prizonieri politici. Totuși, aceste gesturi sunt percepute de experți ca parte a unei campanii de a câștiga timp și de a reduce presiunea sancțiunilor economice internaționale. Între timp, represiunea internă continuă fără milă, iar vocile critice rămân în continuare reduse la tăcere.

Cronica unei realegeri anunțate

Deturnarea avionului Ryanair a fost doar un episod dintr-un lung șir de acțiuni represive, care demonstrează cum un regim poate utiliza mijloace extreme pentru a-și consolida puterea. Sprijinul constant al Rusiei asigură Belarusului o oarecare protecție internațională, dar, în același timp, transformă țara într-un simbol al autoritarismului și al sfidării normelor internaționale.

În timp ce Lukașenko își pregătește „realegerea”, pentru poporul belarus alegerile din 2025 rămân o formalitate, iar drepturile și libertățile lor sunt mai îndepărtate ca oricând.

În imagine: Aleksandr Lukașenko, alături de proaspăt detronatul dictator Bashar al-Assad, în decembrie 2003 | foto: imagine din domeniul public via Wikipedia

Nazism exogen și nazism endogen? Reichsmarschall-ul John Smith („Omul din castelul înalt”) și Elon Musk

Nazism exogen și nazism endogen? Reichsmarschall-ul John Smith („Omul din castelul înalt”) și Elon Musk

Nazismul/fascismul rămâne, după mai bine de opt decenii, un subiect care provoacă frisoane, mai ales când începe să iasă din cărțile de istorie și să se întrepătrundă cu o realitate contemporană. Dacă în universul distopic al lui Philip K. Dick, „Omul din castelul înalt”, societatea americană se confruntă cu nazificarea din cauza unei cuceriri externe, povestea recentului episod legat de Elon Musk într-un context politic american ne face să tresărim la gândul dacă nu este posibil și un proces endogen de nazificare, născut în interiorul granițelor și al propriei ideologii.

Nazismul exogen: Omul din castelul înalt

Universul creat de Philip K. Dick în „Omul din castelul înalt” imaginează o lume în care Axa a câștigat Al Doilea Război Mondial, iar Statele Unite sunt divizate între Imperiul Japonez și Germania Nazistă. Societatea americană din roman este o societate traumatizată, supusă unei culturi încetățenite de forțe externe. Cetățenii sunt privați de identitatea lor națională și asistă la o reconfigurare a vieții publice conform valorilor și politicilor totalitare ale ocupanților. Chiar dacă, în aparență, aceștia sunt absenți.

Acest tablou dickian este rezultatul unei nazificări forțate, un proces exogen care erodează democrația americană din exterior. Teama și suprimarea sunt armele principale, iar rezultatul este o populație redusă la tăcere, care trăiește sub umbrele terorii.

Nazismul endogen: gestul lui Elon Musk

Contrastând cu ficțiunea lui Dick, evenimentele recente din SUA sugerează că elemente de nazism se pot împământeni și din interiorul unei societăți democratice. Episodul controversat care îl implică pe Elon Musk la inaugurarea celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump este elocvent. Musk, într-o postură oficială ca lider al Departamentului pentru Eficiența Guvernamentală (DOGE), a fost surprins executând ceea ce mulți au interpretat drept un salut nazist în timpul unui discurs susținut la Capital One Arena din Washington.

Gestul, catalogat de presa internațională și social media drept „nazist” sau „fascist”, a stârnit indignare pe scară largă. „Times of Israel” a relatat despre acest eveniment, iar Haaretz a contextualizat prin rememorarea declarațiilor sale controversate anterioare, precum criticile aduse lui George Soros și sprijinul exprimat pentru partide de extremă dreapta europene.

Deși reprezentantul lui Musk a susținut că gestul a fost greșit interpretat, iar Musk însuși a respins acuzațiile, episodul rămâne o dovadă a felului într-un care simboluri totalitare pot renaște sub o formă aparent benignă în cadrul unei democrații. Interpretarea acestor gesturi depinde nu doar de contextul în care apar, ci și de climatul politic și ideologic în care sunt recepționate.

Atenție, deci!

Aici sunt imaginile: https://x.com/SawyerMerritt/status/1881432359054279104

Democrația, între valori și împuternicire. O poveste cu Trump și cetățeni confuzi

Democrația, între valori și împuternicire. O poveste cu Trump și cetățeni confuzi

Ah, democrația! Acest cuvânt magic care ne face să ne gândim la libertate, egalitate și… confuzie totală. Recent, Donald Trump a fost învestit pentru al doilea mandat ca al 47-lea președinte al Statelor Unite. Da, ați citit bine, al 47-lea. Se pare că numărătoarea președinților este la fel de complicată ca și înțelegerea democrației.

Democrația ca set de valori

Într-un colț al ringului, avem democrația ca un set de valori. Aici, democrația este despre respectarea drepturilor omului, statul de drept și alte lucruri pe care le învățăm la orele de educație civică. Este ca și cum ai avea un manual de instrucțiuni pentru o societate funcțională. Dar cine mai citește manualele în zilele noastre?

Democrația ca împuternicire a cetățenilor

În celălalt colț, avem democrația ca împuternicire a cetățenilor. Aici, democrația înseamnă să dai puterea poporului, să lași oamenii să-și exprime voința. Este ca și cum ai da telecomanda televizorului tuturor membrilor familiei și ai spera că nu se vor certa pe ce canal să se uite. Spoiler: se vor certa.

Când valorile și împuternicirea se ciocnesc

Problema apare atunci când aceste două viziuni despre democrație intră în conflict. Când oamenii simt că sistemul politic nu le reprezintă voința, sunt tentați să susțină lideri care promit să le redea puterea, chiar dacă asta înseamnă să ignore valorile democratice tradiționale. Este ca și cum ai alege să mănânci tort în fiecare zi pentru că ai puterea să o faci, ignorând valoarea nutrițională (sau lipsa acesteia).

Recomandarea noastră de lectură pentru ziua de astăzi

Pentru a înțelege mai bine această competiție între cele două viziuni asupra democrației și cum se manifestă în contextul politic actual, vă recomandăm să citiți articolul publicat în „The Financials Times”, tradus în limba română pe EurActiv: Trump și competiția dintre două viziuni privind democrația.