Când vorbim despre felul în care Pop Art-ul american a cucerit Europa și despre cum Arte Povera a ajuns să conteze în Statele Unite, apare inevitabil același nume: Ileana Sonnabend.

Născută la București în 1914, Ileana (născută Schapira) a devenit una dintre cele mai influente galeriste ale secolului al XX-lea — un fel de „ambasador” al artei contemporane, care a făcut legătura între două lumi artistice care, la începutul anilor ’60, se priveau cu suspiciune reciprocă.

O galerie la Paris și o idee simplă: „noul” adus în fața publicului potrivit

În 1962, Sonnabend deschide prima galerie la Paris, într-un moment în care Europa încă își negocia raportul cu avangarda postbelică. Miza ei: să prezinte publicului european o generație americană care venea cu o estetică proaspătă, agresiv de modernă – Jasper Johns, Robert Rauschenberg, apoi Warhol, Lichtenstein și alți artiști asociați cu Pop Art.

Nu era doar „import de artă”. Era crearea unei piețe și a unui vocabular cultural: Sonnabend a contribuit decisiv la recunoașterea Pop Art-ului în Europa, prin expoziții și prin intuiția că noile imagini (publicitate, consumerism, mass-media) vor deveni limbajul dominant al epocii.

New York, SoHo și un nou rol: importul artei din Europa în America

După Paris, urmează New York. În 1970–1971, Sonnabend deschide o galerie în New York, pe care apoi o mută în SoHo, înainte ca zona să devină „capitală” globală a artei. Galeria ei a fost una dintre locomotivele transformării SoHo într-un pol internațional al artei contemporane.

Aici se vede adevărata ei specialitate: circulația ideilor. Dacă la Paris „exportase” America, la New York începe să aducă în prim-plan artiști și curente europene: Conceptual Art și, mai ales, Arte Povera – o mișcare italiană care contrazicea glamour-ul Pop Art-ului cu materiale „sărace”, gesturi austere și o critică puternică a societății de consum.

Cu alte cuvinte, Sonnabend a funcționat ca un transformator cultural: a conectat scenele, a riscat cu artiști greu de „vândut” și a convins publicul potrivit (colecționari, muzee, critici) că exact acea dificultate e semnul timpului. MoMA descrie explicit această consecvență: interes pentru „arta nouă solicitantă”, nu pentru formule comode.

De ce a contat atunci

Influența ei se vede în trei direcții majore: în primul rând, Pop Art-ul american a prins rădăcini în Europa prin expunere coerentă și legitimare comercială.

Apoi, Arte Povera și arta conceptuală europeană au fost „traduse” pentru publicul american, într-o perioadă în care SUA dominau piața, dar nu aveau neapărat aceeași deschidere pentru experimentul european.

Și în al treulea rând, dar nu în ultimul, a sprijinit valuri succesive de „nou”: de la minimalism și conceptualism la zone precum Neo-Geo (inclusiv expoziții cu artiști ca Jeff Koons).

De ce contează azi (și în România)

În 2024, Muzeul Național de Artă al României a dedicat o expoziție rolului ei în relația cu Arte Povera, un semn că istoria artei începe să recupereze mai apăsat și „firul românesc” al acestei povești globale.

În fond, lecția Sonnabend e surprinzător de actuală: într-o epocă dominată de „trenduri”, ea a construit instituții și gusturi pe termen lung, mizând pe artiști care păreau, la momentul debutului, prea stranii, prea reci sau prea incomozi. Adică tocmai ceea ce i-a făcut canonici.

Lasă un comentariu