În doar câteva ședințe consecutive de scăderi, bursele au început să se comporte ca și cum ar fi primit o veste simplă și brutală: „AI-ul va mânca software-ul”.

De la 28 ianuarie 2026, companiile din software și servicii de date au pierdut în jur de 1 trilion de dolari din capitalizare, pe fondul temerii că „agenții” AI vor face direct o parte din sarcinile pentru care azi plătim abonamente SaaS, de la analiză și raportare până la cercetare juridică, vânzări sau marketing.

Lovitura a venit în valuri, cu nume foarte mari prinse în curent: Microsoft, Salesforce și ServiceNow au fost printre cele mai afectate în zilele de vânzare accelerată, în timp ce indicele S&P 500 pentru software & services a ajuns la cele mai „supravândute” niveluri față de media mobilă pe 200 de zile dincoace de 2022, un detaliu tehnic care, în limbaj de piață, se traduce prin: „frica a luat-o înaintea calculelor”.

Ce a aprins fitilul? În relatarea pieței, un „wake-up call” din zona AI: Anthropic a împins în față un nou instrument/plug-in bazat pe Claude, iar investitorii au extrapolat rapid: dacă modelele mari intră în „application layer”, atunci o parte din marjele software-ului enterprise devin negociabile. Tocmai de aceea, companii expuse pe zona de date specializate – inclusiv Thomson Reuters (cu baza sa juridică) – au devenit, peste noapte, simboluri ale anxietății.

În paralel, mai mulți lideri din „Big Tech” au încercat să taie din dramatismul tezei „AI eats software”, argumentând că agenții AI pot impresiona în demo-uri, dar în companiile reale încă sunt vulnerabili: greșeli, „halucinații”, riscuri de securitate și, mai ales, dificultatea de a lucra cu datele și regulile interne ale unei organizații. Mesajul lor: AI-ul nu sare peste noapte peste nevoia de platforme, guvernanță, integrare și procese, adică exact terenul pe care software-ul enterprise trăiește. Iar Nvidia a fost printre cei mai vocali: CEO-ul Jensen Huang a numit „ilologică” ideea că AI ar „înlocui” pur și simplu software-ul.

De altfel, chiar JPMorgan Chase, prin vocea unui analist citat de Reuters, a rezumat reacția rece: e un salt logic prea mare să crezi că un plug-in nou „înlocuiește fiecare strat” de software critic dintr-o companie. Iar din tabăra software, replicile au venit direct: Bill McDermott (ServiceNow) le-a spus investitorilor, pe linia „să lămurim”, că AI-ul are nevoie de workflow-uri și platforme ca să funcționeze în enterprise, altfel rămâne un experiment frumos, dar greu de pus în producție la scară.

Pe fundal, mișcarea a arătat și altceva: o rotație clasică de „risk-off”. Pe măsură ce volatilitatea a urcat (inclusiv prin VIX, barometrul fricii), investitorii au început să reducă expunerea pe tehnologie și să caute sectoare mai defensive, iar fondurile speculative și pariurile short pe software/cybersecurity au devenit mai vizibile. În același timp, neliniștea s-a legat de întrebarea mare a anului: când se transformă cheltuielile uriașe din AI în venituri și profit, nu doar în costuri — o temă amplificată de discuțiile despre capex și cursa infrastructurii AI.

Ce rămâne după tot acest zgomot devorator de miliarde?

Mai mult ca sigur că nu „dispariția” software-ului, ci o redistribuire: mai multă presiune pe aplicațiile „subțiri” (ușor de replicat), mai multă valoare pentru platformele cu date, integrare, compliance și procese adânc înfipte în companii. Cu alte cuvinte: AI-ul poate mușca din abonamentele de azi, dar încă are nevoie de „bucătăria” software ca să poată servi rezultate de încredere mâine.

Lasă un comentariu