Haideți, spuneți cu mâna pe inimă, că, de când a început zavera noastră politică, nu ați simțit dorul de a citi o pagină sau două din Caragiale, sau cel puțin câteva rânduri din amintirile colonelului Locusteanu [1].

Dacă e așa cum cred eu, atunci trebuie să recunoașteți că, citind textul care urmează [2], veți ajunge la aceeași concluzie cu autorul lui. Adică este foarte dureros și inadmisbil. Care va să zică, nu are dreptul!.

Deci, vă invit să citiți ceva ce nu merită ratat:

COMUNICAT DE PRESA

Este foarte dureros si inadmisibil, cand un Presedinte ca cel al Partidului Conservator Cluj, Adrian Zaharia isi aroga un drept, pe care de fapt nu-l are, sa atace o Alianta „A.C.D” si un Partid mare cum este P.S.D privind realizarea unor deziderate politice, pe care, cu recunostinta trebuie sa intelegem ca P.C. Cluj, nu le are. Fata de declaratiile sale atat la lansarea unei candidaturi nestatutare la Campia Turzii, neavand girul sau aprobarea unui for superior, precum si atacuri cu privire la Partidele sus mentionate care au condus tara in anumite perioade foarte grele, constituite din personalitati importante, bine pregatite, care au facut ca Societatea noastra sa fie cunoscuta in Europa si in lume, persoana mea se delimiteaza si-si exprima regretul ca o asemenea persona din P.C. in loc sa isi dezvolte Partidul, ataca vrand, nevrand sau in necunostinta de cauza de realizarile acestuia.

Timoce Viorel

Recunosc că nu am înțeles mare lucru din cele comunicate de domnul Viorel Timoce, apropitar de firmă care lucrează cu gazele, fost membru în numeroase comitete și comiții, dar statornic trăgător de nădejde că, la un sufragiu de va veni de acum încolo, se va alege și el ceva. Nu pot însă să nu vă împărtășesc admirația mea pentru zdravănul și naturalul stil anti-calofil pe care-l exersează domnia sa în scris, de l-ar fi făcut invidios până și pe Camil Petrescu.

[1] Colonelul Grigore Locusteanu, militar de carieră, implicat activ în „zavera” de la 1848 din București, mai apoi parlamentar și reacționar din convingere. Este autorul unui volum de memorialistică, în care trece în revistă marile evenimente istorice ale secolului al 19-lea, începând cu Tudor Vladimirescu, revoluția de la 1848, abdicarea lui Cuza, toate privite cu o adversitate de cristal, dar și calitățile muzicale ale fiului său Mișu, pierdut prematur, care învățase să cânte la clavir „Bâr, oiță, bâr”. Cei care nu i-au citit volumului pe amintiri nu știu ce pierd. Căutați-l, face toți banii! În plus, veți înțelege de unde izvorăște și cură actuala noastră clasă politică.

[2]. Comunicat primit sâmbătă, 12 februarie a.c., de la președintele Partidului Conservator Cluj, Viorel Timoce. Despre ce este vorba în acest document, n-aș putea să vă spun cu mare precizie. Pentru lămuriri, încercați prin presa locală.