„În pandemie l-am visat pe bunicul. Stăteam la Boston, țineam cursurile cu studenții on-line și mă simțeam foarte singur și, așa cum mi se întâmplă întotdeauna când sunt într-o perioadă de criză, l-am visat pe bunicul. Mergeam cu vechea lui Dacie roșie cu care mă ducea la grădiniță și-mi zice: Nu-ți mai fac griji că găsim casă, eu conduc, tu te uiți pe geam și o să vezi semnul pe poartă. Și când am ajuns în Criț, am văzut semnul pe poarta asta – vedeți, e săpat în lemn anul 1844 – și gata, am luat casa!”