Ajungem în sat într-o zi ploioasă, când cerul galben, mohorât, acoperă spinările dealurilor. Nici Valea Gilortului și nici podul peste râu nu arată ca în fotografia veche lipită pe un carton scorojit, găsită în arhiva familiei. Privesc tabloul din mâna mea și încerc să-mi închipui ziua însorită în care a fost făcută fotografia. Era 16 august 1931. Tot satul s-a îmbrăcat de sărbătoare și stă frumos orânduit, să încapă în obiectiv, la capătul de la intrarea în sat a podului. Unii s-au înclinat să fie siguri că încap în poză. Tăranii sunt în constume populare, unii și-au pus pălăriile, femeile poartă marame albe, ii și catrințe, unele au mărgele, pantofii grosolani din picioarele lor par bărbătești.